E o poveste simplă. O poveste banală. Puține personaje. Ea, El, Altul, Alta și Eu. Adică Gelu. Nu are morală. Nu are cap. Nu are coadă. Ea și El se iubeau. În felul lor. De câțiva ani. Erau fericiți. În felul lor. El voia să se căsătorească cu Ea. Eu am început să o iubesc pe Ea. În felul meu. Ne-am iubit câteva luni. Pe malul mării. Pe masa din bucătărie. În patul lor. Pe canapea lor. În felul nostru. Ea a încetat să-l iubească. I-a povestit de mine. De felul nostru de a ne iubi. Ea și El s-au despărțit. Eu m-am bucurat pentru Ea. Ne-am despărțit și noi. În felul nostru. Ea s-a îndrăgostit de Altul. În felul Ei. Se iubesc mult. S-au căsătorit. Ea și Altul sunt fericiți. În felul lor. Eu sunt fericit pentru Ei. În felul meu.
M-am întâlnit cu El aseară. Într-un club. Era cu Alta. Am vrut să-l evit. Am ciocnit câteva beri. Eu mi-aș fi dat cu berea în cap. El mi-a spus că nu am meritat-o pe Ea. Că nu am respectat-o cum merită. Eu i-am zis că îmi pare rău. Că am iubit-o. În felul meu. Și că sunt fericit pentru Ea și Altul. Că o face mai fericită decât aș fi putut Eu să o fac. Sau El. Nu a mai zis nimic. A început să se sărute cu Alta. Am vrut să întorc capul. Îmi plăcea de Alta. Îi iubeam zâmbetul. În felul meu. Nu am nimic cu El. Nu le oferă destul. Doar liniște. Eram obligat să-i spun. Alta nu a vrut să asculte. A zis că știe ce face. Nu am insistat. 10 beri. Multe țigări. Am mers să dorm. M-am urcat în taxi. M-am trezit dimineața. Alta îmi zâmbea în pragul ușii.