Inevitabil mi-am adus aminte de un citat din The Alchemy of Desire de care v-am mai zis: But desire is a curious thing. If it does not exist it does not exist and there is nothing you can do to conjure it up.
Atunci eu „mă plângeam” că la un moment dat „furnicile și fluturașii” pentru cineva o să dispară. Vor fi însă înlocuiți cu „fluturași” pentru altcineva, pentru alt sărut de dimineață, pentru alt păr vâlvoi, pentru… Inevitabil larvele se transformă în fluturi și apoi mor. Îmi aduc aminte de un început de vară la țară când erau milioane de cărăbuși. Nu puteai să ieși din casă seara fără să îți intre câțiva zeci în păr. Erau peste tot. Toată lumea vorbea numai despre asta chiar și după o lună după ce au dispărut.
Marea majoritate a dorințelor noastre sunt simple. Ne dorim o nouă lentilă, ne dorim puțină atenție, ne dorim să vizităm un loc, ne dorim un zâmbet de la celălalt, ne dorim un nou telefon, ne dorim să rămână până dimineață, ne dorim o bere rece, ne dorim să-i înțelegem privirea… Mi-era greu de imaginat un moment în care să nu-ți dorești pur și simplu nimic…
Poți oare să mergi într-un hipermarket deși nu vrei să cumperi nimic și să te oprești la un raft și să-ți spui: Vreau asta! Nu știi exact la ce o să folosești mănușile de sudor dar ți se pare trist să nu vrei nimic. Dacă nu reușești să te convingi așa simplu atunci începi să construiești dorința de a le cumpăra.
Te legi de un detaliu și îl transformi într-o obsesie sperând că obsesia va deveni într-un final dorință. Ești convins că a fi om înseamnă în primul rând „A vrea!”. Tu vrei mănușile de sudor deci și tu ești un om normal.
Mi-am mai petrecut începuturi de vară la țară. Nu am mai văzut cărăbuși de atunci. Oare și-au depus larvele în alte sate? Oare o să mai apară peste zece, douăzeci de ani? Una e să dispară, dar să nu mai apară niciodată?
Le duci la casă și îți dai seama că nu ai destui bani pe card. Te întorci printre rafturi deși tu nu vrei nimic?
Invazia carabusilor este un fenomen repetabil o data la 4 ani. Aceasta este perioada in care un ou de carabus trece prin toate fazele dezvoltarii pana ajunge adult. Tu ai prins exact perioada in care carabusii ies din pamant pentru a se imperechea 😀
Anonimus, stiam asta… era o metafora…. nu trebuie sa fie rocket science 😉
scuze … n-am putut sa ma abtin :-s
iap…indiferent de ciclul natural prin care carabusii isi fac aparitia in parul nostru prea scurt si prea lung, ori bazie sau se strivesc trist de parbrizele masinilor ce le conducem ca niste nebuni sau toatal iresponsabil, ei sau noi suntem din acelasi varf de piramida, dar in lumi total diferite. Problema insa nu as pune-o in momentul cand nu as mai dori pur si simplu nimic, fiindca inevitabil auzi gandul tau cum nascoceste orice fel de dorinta sau trebuinta ce te pune sa o gandesti, sa o doresti si sa o realizezi. Sunt foarte greu de constinetizat momentele cand nu doresti ceva fiindca prin felul nostru de a fi dorim ceea ce nu putem avea pentru a parcurge un anumit drum in care noi ajungem sa avem ce nu ne-am imaginat ca ne-ar fi trebuit dar il luam ca atare si il consideram ca “cel mult dorit”.