Merit o șansă

·Aberatii, Din viata

Nu te cunosc. Nu mă cunoști. Merit o șansă.

Te văd aproape în fiecare dimineață în 41. Tu cobori la Cora. Eu mai merg o stație. La un moment dat am coborât și eu cu tine. Vroiam să văd unde mergi. Ai intrat la metrou. Eu am mers la birou. Asta fac oamenii mari: dimineață merg să muncească, nu au timp să urmărească umbre prin București. Probabil că și tu ești om mare. Pari mai mare ca mine. Sau cel puțin pari mai Om. Nu te interesează nimic din jurul tău. Nu te uiți la vânzătorii de brichete uriașe. Nu te uiți nici la mine cum mă uit. Te ai pe tine. Și eu aș face la fel dacă te-aș avea pe tine. Și totuși pari singură… sigur nu ai nevoie de cineva?

În niciuna dintre dimineților în care stăteam lângă scaunul tău nu am avut curajul sau inspirația să-ți spun ceva. Ce aș fi putut să-ți spun? Vezi că e destul de aglomerat tramvaiul azi și ar trebui să te îndrepți spre ușă că se apropie stația ta? Ar fi fost ciudat. Aș vrea ca uneori legile de atracție universală să fie altele. Să am o scuză să vin lângă tine, să te ating. Să fie vorba de fizică. Dorința nu e fizică. Nu ține nici măcar de pornirile animalice care îi fac pe unii să exclame: „Ești bună rău!”. Recunosc, „ești bună rău”, dar ochii tăi ascund mângâieri pe care aș vrea să le simt în Praga, în spatele privirii tale în gol stau cu siguranță gânduri despre răsărituri în Vamă…

Și totuși pari singură. Și camera mea întunecată e singură. Nu îi sunt suficient. Merită o șansă. Are nevoie de lumină și atunci când jaluzelele sunt trase. Se simte inutilă, fără un scop. Nu cred că tu te simți la fel. Până și tu meriți o șansă. Șansă pentru ce? Eu pentru ce? Ea pentru ce?

Mâinile tale au nevoie de un punct de sprijin. Mâinile mele au nevoie să comunice. Ele simt nevoia să spună ceva. Ce? Ar trebui ca mâinile tale să le întrebe.

Merităm o șansă. Da, cu tine vorbesc, tu cea din 41 care mă faci să mă trezesc la 8:20 ca să iau tramvaiul de 9:11 spre muncă. Da, tu din cauza căreia întârzii 33 de minute în fiecare dimineață, tu care cobori la 9:23 la Cora ca să te duci la metrou.

16 responses to “Merit o șansă”

  2. Meriti toate sansele din lume. pe toate, pe toate, pe toate.
    De obicei as fi spus asta dupa 2 beri cand totu’i dans.
    Da imi vine sa zic ca meriti toate sansele si dimineata, fara cafea bauta and with loads of grumpiness.
    Ramane sa auda si fata …

  5. Daca nici macar eu nu as crede ca merit o sansa atunci cine sa creada? :-s E totusi ceva atat de relativ…

  6. Poate ai norocul sa fie printre cititorii blog-ului tau. Cred ca toti avem aceeasi fantezie cu o “acea” din metrou/tramvai. Si poate ca toti simtim acelasi impuls, sa-i intindem o mana cand coboara, sau dimpotriva, s-o impiedicam. Iti recomand sa ramai la fantezia pe care o ai acum, n-ai vrea s-o spulberi in momentul in care s-ar speria de abordarea ta, parandu-i poate prea indrazneaza… dimineata… in tramvai.

  8. Radu, e mai bine uneori sa nu faci nimic nu pentru ca s-ar speria ci din potriva. Nu se sperie, te vezi la bere, te vezi dimineata, te vezi… si apoi gata.

  12. Proka, Ehe… Macar de-ar exista 🙂

    Oricum, intra vedete la mine pe site 😀 Ura!!! 😛

    LESEB rules 🙂