Ok. Recunosc. Nu e nevoie să aruncați cu pietre. Titlul putea fi la fel de bine și „Fuga de singurătate” sau „Nevoia de a povesti” sau „Fugi, dar tot cu tine rămâi”.
În ultimii patru ani am reușit să fiu singur cel mult 4 zile consecutiv. Prin a fi singur înțeleg faptul că nu era nimeni despre care să spun că „e cu mine”, „sunt cu ea”, „e tipa cu care am o pseudo relație”, „e tipa care îmi face sex oral dimineața”, „e tipa care mă face să zâmbesc”, „e EA”… Da… sunt blestemat!!!!!
Acum ceva timp am vrut să mă lupt cu această tragedie grecească și am plecat. Am plecat departe. Undeva unde nu puteam să găsesc pe cineva lângă care să mă trezesc, undeva unde nu existau sfârcuri de sărutat, undeva unde nu existau tipe în căutarea eroilor din copilărie… Și totuși… ca să ajungi undeva trebuie să călătorești spre acel loc… Pe aripile balaurului magic nu există reguli sau constrângeri. Acolo ești doar Tu cu lucrurile de care fugi. Copii, ascultați-mă pe mine: de tine nu reușești niciodată să fugi! Serios, Gelu nu a reușit niciodată să fie mai mult decât un Gheorghe de Bucovina care a crescut la un pas de coada vacii.
Să revenim. Mi-e frică să mă trezesc cu un gust de singurătate care să-mi muște din stomac. Eu sunt centrul universului meu, dar simt nevoia ca cineva să „graviteze” în jurul „lui”. Îmi place prea mult cum îmi stă părul ca să nu simt nevoia să mi se confirme lucrul ăsta.
E 11 martie. Termin a 4 (5)-a Timișoreana. Mă duc să mă culc singur.
La multi ani! 🙂
Unde e Gelu si ce ai facut cu el?
Cu Dumnezeu ai incercat?
Nevoia de singuratate … Hm eu chiar o resimnt de multe ori!
In general ma consider o entitate de sine statatoare, care poate exista si fara o persoana alaturi. Si ideea poate fi extinsa. Acesta entitate nu are nevoie sa discute cu cineva pentru a lua o hotarare (prefer sa fac o scurta plimbare pe jos pentru a ma decide … daca situatia e mai dificila, logic, plimbarea e mai lunga).
De ce am pus comment-ul asta? Simplu … Pentru ca din acest punct de vedere ma simnt diferit de tine si pentru ca diversitatea caracterelor umane ma face sa pretuiesc mai mult viata.