Prototipăm relații

În ultimul timp am tot auzit vorbindu-se de prototipuri. Acum un an cred că m-am lovit prima oară cu conceptul ăsta la muncă. În principiu un prototip e un simulacru de aplicație software care validează sau invalidează soluția propusă pentru implementare. Mai multe detalii găsiți aici. Conceptul mi se părea de la început destul de familiar, dar nu știam de unde.

Am avut o perioadă destul de lungă în care mă consideram un laș dacă nu încercam să-mi demonstrez că nu aș fi în stare să am o relație cu tipa care mă atrăgea la un moment dat. E posibil să nu înțeleg nici măcar eu ce am vrut să spun. Mai încerc o dată.

Ea în metrou. Eu în metrou în fața ei. Ea arată bine. Ea arată foarte bine. Eu arăt ca un puștan de liceu lovit târziu de pubertate. Ea ochi faini. Ea zâmbet misterios. Eu freză sauvage. Ea „girlfriend material”. Eu mă simțeam cam dezbrăcat. Eu trebuie să cobor la Unirii. Ea nu. Eu nu cobor. Dacă aș cobori m-aș considera un laș. Trebuie să-mi arăt că materialul e găurit și prea verde. Așa că… asta e… prototipăm o relație. Trecem prin workflowurile principale, le validăm/invalidăm și după două săptămâni ne convingem dacă merită să investim timp într-o implementare ca la carte.

Acum sper că e mai clar 🙂 Pare simplu și pertinent, nu? Numai că oricât de genială ar fi ideea în care crezi, dacă două săptămâni nu faci decât să dai ping 127.0.0.1 –n 10 > temp.log pentru a simula un sleep de 10 secunde, e posibil să ajungi să nu mai crezi nici tu în ea.

Uneori după câteva zeci de prototipuri îți dai totuși seama că ai chef și de niște procese mai puțin agile și dacă nu iese, asta e, măcar te-ai simțit bine în lunile alea de zile care ți-au luat să-ți dai seama că soluția nu e fezabilă.