După 6 ani de Grecia

·Din viata, Intrebarea zilei

Eu am un frate. Cu 4 ani mai mare. Îmi place să cred că e cu 4 ani mai experimentat ca mine.

Din păcate vorbim rar și ne vedem și mai rar. Acum 6 ani a plecat în Grecia. Stă undeva prin Atena. Din păcate nu am ajuns niciodată acolo. O să ajung la anul. Nu despre asta e vorba.
Am observat ceva ciudat. Sau poate nu e așa ciudat, voi să-mi spuneți. La început când vorbeam cu el despre Grecia era foarte încântat și entuziasmat deși în primele lui luni acolo nu știa nici limba și nici nu reușise să-și facă prieteni acolo. Eram convins că încântarea lui va crește pe măsura ce va descoperi mai multe despre o civilizație așa veche. Credeam că după ce-și va face mai mulți prieteni va fi mai fericit. Credeam că odată ce va depăși barierile lingvistice va putea să se bucure. Eram curios unde se va opri entuziasmul lui dacă era așa încântat după primele săptămâni. Cred că ați ghicit care a fost limita superioară: cea atinsă în primele săptămâni. E normal? Nu a fost încă dezamăgit de ce a găsit acolo. Nu l-au dezamăgit oamenii, nu l-au dezamăgit locurile, nu a trăit experiențe traumatizante, nu a… Pur și simplu.

Eu sunt cu 4 ani mai neexperimentat decât el așa că l-am întrebat de ce nu mai vorbește după 6 ani de locurile faine pe care le vede sau despre cultura pe care a adoptat-o deși s-a chinuit juma de an să ajungă acolo. Răspunsul a fost prea sec pentru ce vroiam eu să aud: „M-am obișnuit”. Adică te poți obișnui și cu lucrurile faine care ți se întâmplă/ le trăiești? Adică după ce ai văzut primul cangur care topăie prin deșert nu mai zâmbești când îi vezi?

Se pare că nu suntem atât de diferiți.

Voi ce ați început să luați ca „un dat”?

2 responses to “După 6 ani de Grecia”

  1. Draga Gelu 🙂

    Oamenii sunt uneori prostuti si cauta bucuria, fericirea, implinirea in mai mult, mai mare, mai des, mai … nu stiu, dar MAI.

    Bucuria aia faina faina si care cred ca nu iti e straina este aia care iti permite sa te bucuri de un zambet sau de o frunza ori de cate ori le vezi pentru ca exprima minunea asta care se numeste lume/viata. As you wish.

    Am vazut din greseala un film vechi, despre 2 barbati, ambii suferind de boli incurabile si cu final rapid. La un moment dat unul spune aceasta replica deosebit de desteapta: “Stii ce e cel mai dureros? Cat de frumos este totul.”

    Asa ca adu-ti aminte frumos cine esti, ce experienta ai si cum stii sa te bucuri de o Timisoareana chiar daca bei un numar considerabil de astfel de sticle pe luna.