And Then What?

La orice întrebare care are legătură cu viitorul meu răspund la fel. La orice întrebare care avea legătură cu viitorul meu răspundeam la fel: „Mai întâi să termin facultatea și apoi o să văd.” Acum pur și simplu tac. Mai e mai puțin de două săptămâni până atunci și cu cât numărul de pagini ale lucrării mele crește (66 and counting) și aplicația devine din ce în ce mai coerentă îmi dau seama că inevitabilul se va produce.

Luna trecută a fost ultima lună în care am plătit impozit pe salariu (asta dacă nu se revine asupra deciziei de a scuti programatorii de impozit). Mâine va fi ultima zi în care o să pot merge de dimineață până seara la BCU. Peste 3 luni voi fi nevoit să mă mut din cămin. Peste 12 zile (ceva îmi spune că mai devreme) voi fi doar un alt inginer care bea Timișoreana. Și totuși ce faci când ajungi în vârful unui munte? Știu, îți setezi să ajungi în vârful unui munte și mai înalt.

Acum 8 ani dacă mă întreba cineva la ce facultate vreau să dau le ziceam că la AC în București. Nu le ziceam: „Mai întâi să iau BAC-ul și apoi o să văd”. Nu e vorba că acum n-aș fi fost sigur că o să fiu inginer în Iunie 2009 dar continuarea e atât de puțin evidentă.

De fiecare dată când cineva îmi spune că pleacă la master în Olanda, Danemarca sau în oricare alt loc mă lovește un sentiment de invidie, invidia că ei mai pot amâna încă doi ani răspunsul la întrebarea „And Now What?”. Ar putea fi un răspuns simplu. Ar putea fi „Mai multă bere și mai multe călătorii” sau „Acum o să-mi iau casă și mașină” sau orice alt răspuns evident, sau ar putea fi „Acum pot merge în Filipine să fac un master pe Istoria Religiilor” sau de ce nu „Mă duc în Australia să fac poze la canguri”.

Nu ne place să avem viața controlată și plănuită, dar totuși ce facem când putem face TOT ce am vrea? Găsim alte granițe pentru acel TOT. Ne cumpărăm case în rate pe 20 de ani, ne înscriem la o altă facultate, ne căsătorim și facem copii…

And then what?