Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla atunci când ești într-o „relație” imposibilă e că aceasta să devină deodată posibilă. Romeo și Julieta au avut noroc. Nu au apucat să vadă că riscul căderii în banal e mult mai apăsător decât orice război între familii. Astfel de relații sunt conduse de adrenalină. Dacă iei o relație care nu ar avea nicio șansă de reușită și adaugi un soț gelos care tocmai a ieșit din închisoare, un copil de 3 ani și o diferență de vârstă de 10 ani obții cu siguranță o poveste de dragoste invidiate de toată lumea.
Acum serios, știți vreo „relație” imposibilă care s-a transformat într-o „relație clasică” după ce „s-a rezolvat impedimentul”? Nu știu… el căsătorit, ea studentă… el divorțează pentru ea și apoi lucrurile să meargă cum și-au imaginat… Sau ea într-o relație de mii de ani, el fascinat de ea (de faptul că nu o poate avea) și în momentul în care ea se desparte de „vesnicul soț” cele două întâlniri pe săptămână să mai aibă vreun sens?
Dacă la un moment dat crezi că te-a apucat Dumnezeu de picior și tipul pe care îl iubești tocmai s-a despărțit de prietena lui de-o viață eu zic să-i găsești o altă tipă lângă care să fie ca să poți să-l iubești în continuare.
tu chiar ai o slabiciune pt chestiile complicate 🙂
Esti doar un pic mai ghinionist decat restu’ 😛
Te grabesti…
As always True!
Dar ce facem cu Australia?
@iarna care nu mai vine, @sunny
Ce legatura are cu mine postul asta?
@mika,
Ce legatura are Australia… se pare ca nu inteleg nimic…
Sau esti un neinteles. Ceea ce e de departe mai misto :))
my mistake, inseamna ca eram eu cu gandu-n alte parti 😛
Postul tau m-a dus cu gandul la un film bun, pe care ti-l recomand : “Gegen die Wand” (http://www.imdb.com/title/tt0347048/
). Daca l-ai vazut, numai bine:). Nu sta in firea mea sa dau comentarii, dar tin (aparent destul de mult) sa spun ca (ma enerveaza ca) ai dreptate cu ultima fraza. Dar, cum se spune… ce-si face omul cu mana lui, se numeste…lucru manual. 🙂