Nu cred în povești de dragoste care încep cu monotonie sentimentală. Nu cred în dragoste câștigată. Asta se cheamă altcumva: respect, obișnuință dar nu iubire. Daca nu ai tresarit cand ți-a zis că pasiunea ta pentru Salinger te face să ai ceva în comun cu Cărtărescu, dacă nu vroiai încă un stomac în care să-ți zboare fluturii când mâinile vi s-au atins prima oară pe bara autobuzului care va aducea de la prima întâlnire , dacă nu ți-a venit să dansezi după ce i-ai atins buzele, dacă nu îți vibra hemoglobina în sânge când i-ai mângâiat prima oară spatele atunci nu faci decât să recunoști că nu ești în stare să iubești și te mulțumești să fii lângă cineva care îți aduce liniștea de care crezi că ai nevoie și nu faci decât să fugi de singurătate.
Nu cred că lumea se poate schimba. Dacă azi te definești prin numărul tipelor lângă care te trezești dimineata mâine nu vei face decât să te minți că te-ai schimbat dacă simți că te-ai liniștit și pentru restul vieții tale nu vrei decât o pereche de mâini care să te țină în brațe. Nu cred că ești sincer cu tine dacă spui că te-ai schimbat, că ești alt om, că trecutul rămâne în urmă.
Nu cred că există oameni care să fie mulțumiți pe deplin cu propria persoana, care să poată spune că sunt mereu fericiți. Cineva îmi spunea acum câteva zile că „Dumnezeu e Ființa fără conflicte interne”.
Nu cred că există gesturi făcute din altruism. Altruismul nu e decât un egoism bine mascat. Nu dăm bani cerșetorilor ca să-și cumpere o pâine ci le dăm bani ca să ne simțim noi bine, din pur egoism: „ce gest frumos am făcut, nu m-am gândit de loc la mine…”… Facem cadouri că „așa trebuie” sau ca să ne putem gândi la noi că la o persoană generoasă. Nu spunem nimănui că ne-am donat jumătate de avere bisericii dar seara ne simțim atât de bine în pielea noastră.
Si cam ce crezi ca rezolvi punand “nu” in fata unor lucruri care ar putea sa iti faca viata mai frumoasa? Era o poveste intr-un manual din clasele primare cu fetita care l-a luat pe nu in brate …
Lucrurile nu sunt mai niciodata atat de albe sau de negre. De cele mai multe ori sunt gri. Oamenii nu-s nici buni, nici rai – sunt asa si-asa.
Vine un moment cand experienta te invata ca tot ce credeai ca stii despre dragoste/iubire nu sunt decat povesti, pe care desi pe-ai trait o sa inveti ca raman doar povesti. Asta dc nu cumva te numeri printre putinii norocosi.