Îmi place să te iubesc pe la spate

„Îmi place să te iubesc pe la spate”. Acum șapte ani asta însemna că stăteam în colțul meu de umbră și mă uitam la tine din capătul culoarului și așteptam să ieși pe ușă și să te uiți înspre mine. Mă bucuram de fiecare șuviță a ta dar nu îndrăzneam să vin la tine și să-ți spun „Salut!”. Preferam să îți trimit scrisori în care să-ți spun că aș vrea să te țin de mână decât să vin, să te iau de mână și să-ți spun „Îmi place zâmbetul tău!”. Într-un final am îndrăznit să te sun. Am rămas omul din spate cu obsesia lui pentru puștoiaca cu ten cafeniu.

„Îmi place să te iubesc pe la spate”. Ok. Reformulez. Îmi place să ți-o trag pe la spate. Îmi place când stai deasupra cu spatele la mine și nu îți văd decât conturul spatelui. Mă întind să-ți prind sânii cu mâinile și în fața mea e orice tipă cu care aș fi vrut vreodată să fac sex/dragoste, sfârcurile printre degete nu au nicio față, nu au nicio istorie, nu ascund niciun fel de vis sau de speranță.

Îmi place să te iubesc pe la spate. M-am cam săturat să iubesc pe față. Știi cum ne dorim cu toții pe cineva pe care să ne iubească și pe care să iubim dar nu vrem decât să trăim povestea romantică pe care ne-o vând cei din jur dar atunci când găsim ceea ce căutăm pierdem tot pentru o pereche de sâni de care vom uita la zece minute după ce am ejaculat pe ei. Pe la spate e simplu. Nu e nevoie să vezi chipul pe care apoi vei dori să-l uiți pentru că îți aduce aminte de cât de mult ai ieșit din conul de umbră.