Frică de singurătate

Aș vrea ca postul ăsta să fie unul impersonal, să fie unul în care generalizez și să încep cu „Cu totii stim ca…” sau pur și simplu să-l scriu ca o fabulă astfel încât nici măcar eu sa nu stiu dimineata ce vroiam să spun. („v-am povestit vreodata de cand aveam 10 ani și alergam prin gradina bunicii dupa un pui de caprioara care…”). Din păcate nu sunt în stare sa fac asta. Aș vrea să dau vina pe bere dar de-abia am deschis o cutie de Timișoreana. Aș vrea să dau vina pe vreme dar azi e o zi perfectă ca să plouă. As vrea sa… ok… să trecem peste inceputul plictisitor, nu înainte totuși de a vă atenționa că va fi sângeros. Foarte probabil ca-l voi sterge in cateva zile după ce cunoscuții mă vor adresa cu apelativul de „domnișoară”.

Mi-e frică de singurătate. Mi-e frică să nu ajung la xx ani și să fiu singur. Vreau copii. Vreau nevastă. Nu îi vreau acum. Nu o vreau acum. Mi-e frică să mă gândesc la un „Gelu” la xx ani care să facă ce face acum… mi-e frică să mă gândesc că la anul voi fi cu cineva cu care voi ști că vreau să am un copil sau, mai rău, să-mi fac deja planuri de nuntă.

(ceva ciudat s-a întâmplat. că de obicei aveam în minte postul ce urmează să-l scriu dar acum că-l scriu îmi dau seama că mâinile mele tastează altceva. nu știam că…)

Mai e puțin și se termină anul. Oare de ce nu mă voi bucura când mă voi gândi la faptul că anul ăsta am vizitat 5 capitale europene? Oare pentru că de fiecare dată am mers la aeroport/gară cu altcineva? Ultima oară când am mers în Brașov a fost pentru a 5-a oară… dată cu altcineva… Va conta faptul că m-am culcat cu de n ori mai multe tipe decât anul trecut dacă… Contează că am experimentat multe lucruri noi pe care vroiam să le fac de mult dacă… ați ghicit, acum beau singur din cutia de Timișoreana?

Statusul zilei de azi a fost: „Cu toata stima din lume: MORI!!”. Știi… nu cred că sunt singurul căruia îi este frică de singurătate. Asta e trist.

P.S. apropo de lucruri triste, se pare că nici să scriu nu mai sunt în stare…