Ne-am oprit în Mediaș în momentul în care momentul de tăcere a fost întrerupt.
— Știi care e primul lucru care îl învață o curvă?
— Știu că e o întrebare retorică dar îmi permit să răspund… de fapt nu îmi permit că nu vreau să … e aproape 2… sunt obosit… scuză-mă… nu mă pot gândi decât la sumedenia de geamuri animate din blocul din față… și eu stau la cămin… nici măcar blocul meu… scuză-mă… care e primul lucru pe care îl învață o curvă? Să nu se atașeze?
Ciudat e că eram singurul afectat de lipsa mea de coerență. Nici nu sunt sigur că m-a ascultat.
– „Că ești doar o curvă!”. Odată ce ai primit banii de la sfârșit ți s-a pus odată cu ei o etichetă. Știi, nu e ca-n filmele americane în care apare prințul și o schimbă pe domnișoara aflată în derivă sentimentală. Să știi că nu apar niciodată clienți ca personajul lui García Márquez care să-și dorească altceva decât un orgasm. Dacă, să presupunem prin absurd, vrei să îți schimbi viața și să o iei de la capăt trebuie să ștergi cu buretele, să reușești să te convingi și pe tine că te cheamă Tatiana și că lucrezi la o multinațională căci altfel nu o să ai nicio șansă.
— Să înțeleg că vrei să te schimbi?
— Copile! Fumezi? E ca lăsatul de țigări. Un veșnic ultim client, o ultimă întâlnire cu cineva dubios și apoi îmi pun pălăria de femeie cuminte. M-am tot lăsat de fumat. Într-una din încercări după o săptămână am găsit nefumătorul perfect pentru mine dar, după cum îți spuneam, sunt o curvă proastă și m-am gândit că ar fi frumos din partea mea, ar arăta sinceritate și alte prostii de astea romantice, să-i spun că sunt o fumătoare care nu fumează. Ghici ce? Mi-a zis că nu poate trăi cu gândul că voi fuma pe la colțuri chiar dacă nu voi mirosi a tutun el tot timpul va crede că atunci când nu sunt cu el sunt într-un bar dubios fumând țigări dubioase.
— Și te-ai apucat din nou de fumat?
— Dacă te lași de fumat pentru cineva și ăla te dezamăgește ajungi la trei pachete pe zi.
A început să râdă în timp ce-și aprindea o țigară sub ochii nasului.
(va urma)
Nefumatorul asta.. cred ca isi dorea ca nefumatoarea lui sa iubeasca plimbarile de la ora 20:37, sa manance in a treia miercuri a fiecarei luni castraveti cu ananas si sare, sa joace baschet si sa se spele in fiecare zi pe cap.
El avea deja toate astea acasa si in fiecare 12 ale lunii mai punea ceva pe lista. Primea. Insa el doar se ascundea mai bine in spatele listei, desi stia ca ce trebuia sa faca era doar sa iubeasca.
Sinceritatea e o simpla stare de fapt … nu consecintele te intereseaza.
Increderea e ceva ce se castiga greu si se pierde intr-o secunda.
(place povestea :P)