Monolog

-Mie întotdeauna mi-a fost frică de singurătate. Știu, tuturor ne e frică să nu rămânem singuri dar la mine e altceva… sau cel puțin așa mi se pare mie pentru că, nu-i asa, cu toții ne credem mai speciali. Nu știu dacă are vreo importanță faptul că mă înțeleg mai bine cu băieții decât cu fetele și din păcate mai niciodată nu am putut să mă abțin, și dintr-o prietenie platonică ajungeam la… Evident că mi-am pierdut toți amicii băieți când am început să le cer și lor bani pentru felațiile pe care le făceam înainte doar din plăcerea de a oferi și pentru că știam… nu știam decât ce-mi ziceau ei.
Cum a început? Mi-ar fi plăcut să fie din lipsa de bani dar din păcate nu a fost asta. A pornit de la o pungă de semințe. De la două pungi de semințe. Eram cu un tip, cine dracu mai știe cum îl cheamă, și ne plimbam prin parc mâncând ca țăranii semințe de floarea-soarelui. Fiecare cu punga lui. Dacă nu eram în stare să împărțim o pungă de semințe ce pretenții să mai am? În momentul ăla mi-am dat seama câtă dreptate avea o prietenă care după o nouă despărțire a concluzionat: a dick is just a dick. Aș putea completa cu „a dick is just like another dick”. Ce sens are să zici că ești cu cineva doar pentru un orgasm simulat. Nu e mult mai ok dacă odată cu asta obții și niște bani? Știu, prostii gen dragoste și romantism și că ar trebui să însemne ceva mai mult decât „fucking sex”.
Știi cât de singură te poți simți când ești înconjurat de zeci de oameni? Cât de mult valorează un umăr pe care să te sprijini când trei tipi…

2 responses to “Monolog”

  1. Dude, in pana mea, fa o recitire dupa ce scrii, ca devine ilizibil… Si ma refer la gramatica in primul rand. No offense.

    Altfel, devine din ce in ce mai interesant 🙂