De asta o să-mi fie dor de regie! E 12 noaptea și e atât de multă viață! Stau pe cămin (cât de dor mi-a fost să fac asta, sper că o să revin la primele experiențe pe cămin) cu o Timișoreana și mă bucur de forfota din 21, de toate ferestrele luminate și mai ales de aceea de lângă draperiile albastre. Din Roxy se aude zgomot de halbe care sărbătoresc că e Vineri iar pe splai trec motociclete mult prea gălăgioase. Atât de mare forfotă încât am uitat de faptul că la ora asta oamenii „normali” sunt sub plapumă și am sunat-o pe colega de bancă din liceu.
Oamenii își creează o nouă viață în WOW, copiii se țin în brațe la 4, îndrăgostiții fac dragoste la 3, studenții și-o trag pe pervazul de la 5, viitorii ingineri adulmecă sentimente peste tot.
Probabil că nu am profitat destul de cei 4 ani de studenție și nici după al 5-lea nu voi avea prea multe de povestit nepoților dar sunt mândru că am avut același „spațiu locativ” cu acești frumoși maneliști, rockeri, sensibili, romantici, virtuali, materialiști și indiferenți studenți.
Noapte bună Regie 🙂
