În anii 30 o echipă de cercetători americani (bunicii celor care încearcă acum să dovedească faptul că urmând o cură de slăbire cu carne de vită poți pierde până la 20 de kilograme în doar 2 săptămâni) au încercat să dovedească printr-un studiu efectuat pe 15.658 de fluturi că aceștia se nasc ca să zboare. Acest studiu a arătat faptul că 10,3% din fluturii studiați isi doreau sa ajunga in vitrinile familiilor cu copii sub 13 ani, 13,5% doreau să ajungă pe perele unui burlac/burlacă, 14,2% pe noptiera bătrânilor iar restul de 61,7% își doreau pur și simplu să zboare pe deasupra câmpiilor pline de margarete (tot timpul m-am întrebat ce își doreau restul de 47 de fluturi dar probabil ei erau pur și simplu artiști rebeli și nu vroiau decât să numere pietre).
Rezultatele studiului prezentat mai sus au șocat lumea (noroc de cel de-al doilea război mondial care i-a făcut într-un final să uite de aceste cifre revoltatoare)
Să revenim totuși la această specie atât de puțin apreciată. După publicarea rezultatelor s-a întâmplat un lucru relativ ciudat. Jumătate din fluturii care zburau spre plasele oamenilor au început să le povestească prietenilor cât de mult le place libertatea deși visau că împart peretele cu o chitară veche. Pe de cealaltă parte o treime din fluturii iubitori de margaretă își exprimau pasiunea pentru borcanele de pe noptieră.
și restu’? :-s