Să mă simt bine în pielea mea

Acum 5 ani am fost întrebat ce vreau să fiu peste 10 ani si am spus că nu vreau decât să mă simt bine în pielea mea. La jumătatea „sprintului” încă nu știu cât de fezabil e obiectivul. Oare puteam să-mi aleg ceva mai general? De fiecare dată când mă uit la mine cu ce seninătate am răspuns mă privesc ca pe o blondă la un concurs de miss care spune că își dorește „pace în lume”.
Ok, o să mă simt bine în pielea mea. Nu trebuie decât să ignor tot ceea ce nu inteleg si să nu mă gândesc la ceilalti. Si totusi, cei din jurul meu se vor simți bine în pielea lor, și aici mă refer, evident, doar la cei a căror piele o voi mângâia cu pielea mea? Acum din primul vagon al trenului spre Cluj îmi dau seama că pot aluneca atât de ușor într-un cerc vicios. Dacă eu voi fi împăcat cu mine si îmi voi privi toate acțiunile fără ipocrizia omului „onest” atunci ochii ei nu îi va întâlni niciodată pe ai mei. Si daca totusi nu-mi va fi frică să-i aduc flori în trei zile consecutive știu că pielea mea își va dori să fugă spre meleaguri mai sincere.
Mai sunt 5 ani. Un plan bine pus la punct și poate găsesc echilibrul pe care îl caut. Voi fi un copil de 27 de anișori care-și duce pielea vara-n Vamă ca să o spele de ipocrizie.