Independență?!?!

Acum câteva săptămâni eram la social să-mi plătesc căminul și în fața mea era o femeie isterică cu „puișorul” ei care a terminat anul 5 și trebuia să-și semneze foaia

Azi erau o mulțime de părinți la porțile politehnicii așteptându-și odraslele, viitori ingineri, cu rezultatul de la examenul de fizică. Drăguț.

Acum 4 ani am fost „aruncat” în București și a trebuit să mă înscriu singur la poli și universitate și să mă duc la fel de singur la examene. Eram obișnuit cu independența dată de faptul că stau într-un alt colț de țară. Simțeam însă nevoia de felicitări când am ieșit de la examenul de mate cu 10 dar m-aș fi simțit atât de aiurea să le zic alor mei că la fizică nu am luat decât 9.60.

Ajung sâmbătă la 5 dimineața în gara din Gura Humorului și m-am obișnuit să nu fie nimeni. Să merg singur pe jos până acasă și la fel de singur să mă întorc duminică la 23.00 să iau trenul înapoi spre casă. Sper să nu mă înțelegeți greșit. Nu e nicio urmă de reproș ci pur și simplu e „normality”