Punctual din A1653

Trenul și oamenii din compartimentul ăsta par mai civilizați ca niciodată.

O familie cu o pustoaică de 19. Par atât de happy și împliniți.

Un „calculatorist” de anu’ doi care știe că „Python e muci la multithreading” dar care nu stie ca „vaca” din grupă cu ea care nu știe să folosească o interfață are un prieten pe care-l iubește de doi ani și că vor merge la Viena de Paște.

Am început să scriu un post, pe laptop, pentru care am emoții să-l termin pentru că nu ar trebui să-l public oricât de știintific ar fi.

Prin ușa compartimentului se vede un pitic care se chinuie sa doarma pe o geanta. I-am oferit locul meu. Mama lui: „Stă foarte bine așa!!”

Azi am vrut sa public schimbul de mailuri cu „domnul” Cozmin Gusa pornit de la faptul că folosește în campania lui electorală („Ne-am săturat cât ne-au furat”) o poză furată de la mine… Da… „Celebra” poza cu blocuri… Mi-am dat seama că nu are rost să mă bag în mocirlă lor.

Mi-am uitat aparatul in camin. Sper să găsesc mâine să cumpar un point&shoot ca să fac poze la ăla micu 🙂

Îmi asum orice greșeală din postul ăsta… Va salut cu respect din Ploiesti!