[UPDATE] În sfârșit am găsit ceva de care să râd: Base ieșind de la poliție. Genial!
am fost acum ceva timp la Teatrul de Comedie. Comedie domle… Vorba cuiva (puțin adaptat): „Ar trebui să pună deasupra un ecran pe care să scrie la glume ‘RÂDEȚI’ “. Nu de alta. Dar eu nu am înțeles unde erau momentele comice deși 95% din sală râdea cu hohote. M-oi fi schimbat eu de pe vremea când râdeam la glumele lui Nae și Vasile…
am mai trecut și pe la școală săptămâna asta… ca-n clasa a 4-a: hai să suflăm cu bucăți de hârtie prin tuburi de pix. Râzi mă! Îmi aduc aminte o zi de prin ’96 în care am râs copios la o astfel de fază.
acum ceva ani Cârcotașii mi se păreau amuzanți. Poate chiar erau. Acum… cel mult penibili. I-am ascultat două dimineți la rând că să mă conving că nu a fost un accident. Se pare că unii oameni nu înțeleg că după 4 ani te cam plictisești de aceleași glume oricât de geniale ar fi.
din când în când mai ajung și la birou.
prin Berchișești oamenii când se mai văd (după 6 luni petrecute pe munte) își dau cu parul în cap și apoi râd de reacția celuilalt. Amuzant.
cel mai tare am râs acum 6 ani la: „Era o albină într’o cutie”. Atunci am râs 30 de minute. Evident ca acum nu are nici un sens 🙂
acum… cel mai amuzant film: „Rambo 4″. Piesa de teatru… „Cinci Piese Scurte”. Carte… ah… cât am râs la finalul „Alchimistului” acum vreo 5 ani…
ca o concluzie: îmi place să râd și o fac des. Uneori însă bancurile cu Parama/Paranga mă depășesc.
Legat de faza cu suflatul bucatilor de hartie ..stii ca am intarziat nitel la proiect ,cei drept am alergat nitel ca sa ajung…si cum m-am pus in prima banca, aveam din accident doi nasturi la camasa desfacuti incat mi se vedea sutienu’ … incepusarea astia din spate sa sufle hartii…am zambit larg si ma gandeam cat de interesant era in clasa a 3-a cand se arunca cu hartii in timpul orei :)..acu parca nu mai pare asa de naiva indeletnicirea asta :))
Hmm 5 piese scurte ale lui Ionescu? Am fost si eu, la Odeon. 🙂