Acum o săptămână la operă. Pauza. În stânga o doamnă în jur de 30 de ani înarmată cu o pungă de fornetti se confesa prietenei sale la telefon. Toată pauza. Cu voce tare. „-Și m-a sunat ăla de marți dacă vreau să merg cu el la Sinaia weekend-ul viitor. I-am zis că e scump acolo dar a zis să nu-mi fac griji că are el grijă de tot și că ne cazăm la cel mai scump hotel. Auzi tu, la cel mai scump hotel. Dar mie mi-e cam frică că mă sună numai cu număr privat… mai ales că știe unde m-a lăsat tura trecută…”
Discuția devenea deja mult prea privată pentru mine așa că am încercat să îmi îndrept auzul spre altceva… nicio șansă. Domnișoara noastră insista… cu un zâmbet suspect pe față în timp ce se uita în jur. „Ah…. era să uit… m-a sunat azi unul de 31 de ani. Divorțat. A citit anunțul din ziar. Vrea să ne întâlnim să discutăm. Cică a terminat două facultăți. Vrea o relație serioasă bazată pe respect. Că dacă eu mă joc să îi spun că nu are sens. Mi s-a părut ciudat. Cum adică să mă joc? De ce aș face asta? Oricum 31 de ani… cam bătrân nu crezi? Eu caut ceva de 27-28… hai 29. 31 e mult. Și divorțat. Oare ce are de-a divorțat de el. Sigur are ceva. Dar mai mă gândesc. Cine știe. Oricum nu știu ce să fac cu ăla cu Sinaia. De ce mă sună cu număr ascuns?”
M-a pus pe gânduri. Oare dacă acum 6-7 ani și-ar fi auzit disperarea din glas nu ar mai fi căutat ci s-ar fi oprit la un moment dat convinsă că în cele din urmă a găsit? Probabil că ar fi trecut peste mirosul hainelor tipului care fuma două pachete pe zi, nu ar fi contat că tipul cu care era să se căsătorească avea o obsesie nefirească pentru câini (ar fi putut și ea învăța să tricoteze haine pentru patrupede), ar fi trecut până și peste faptul că unul dintre ei avea o problemă cronică în ceea ce privește somnul, faptul că tipul cu care și-a petrecut Revelionul în 2002 vorbea doar la hands free ar fi fost…
Experiența ne învață că dacă vrei să găsești defecte unui lucru o vei face cu siguranță. Lucruri care până la momentul respectiv ți s-au părut normale devin probleme peste care nu ai cum să treci cu vederea, fiecare detaliu devine mai important ca tot ansamblul. ( fiecare „usability issue” devine un „show stopper” )
Acestea fiind spuse… sunt tânăr, doamnă, tânăr așa că nu lansăm nimic până nu facem ca „Alt + N” să te ducă pe „Next” si nu pe „Browse”.
mama ce-ai derapat la final…
Stiam eu ca trebuie sa spun lucrurile mai “direct”.
problemă e, ca în orice altă joacă periculoasă, să știi cân să te oprești. La un moment dat te poți răni chiar tu, nu dor cei cu care te joci.
Raluca, nu e vorba de un joc. Si da, stiu ca te poti rani… 🙂
Hug… si sper ca “you are having fun” 🙂
I am having fun si in sfarsit invat la o scoala seriosa, papuse politehnista ce esti 😛
have fun… si ai grija de tine si de altii/altele >:D
The feminine Seinfeld.
pur si simplu femeile sunt mai vulnerabile [nu e vorba ca se compromit mai usor] dupa 30 de ani. e in natura lor. poate ca’s hormonii sau alte chestii intrinseci, nu neaparat disperarea ca raman singure.