Precizare

Am un bun prieten care la 15 ani s-a apucat de alergat. Timp de 2 ani alerga în fiecare seară pe drumul forestier care duce spre mănăstirea Voroneț. Ajunsese să fie destul de bun și avusese rezistență destul de bună. Primele concursuri, erau la nivel local și județean, le-a câștigat într-un mod categoric însă la un concurs desfășurat în Satu Mare a fost puțin umilit, așa că s-a hotărât să se retragă. Însă… nu era ușor. Soluția a venit de la sine: triatlon, mai ales că era un înotător înnăscut iar mersul cu bicicleta era o pasiune mai veche. Au început să apară și performanțele, la un concurs de la Moscova reușind chiar să se claseze pe podium. Satisfacția însă nu era aceeași.

Recent, acum câteva luni și-a dat seama că a renunțat prea repede la pasiunea lui, alergatul și s-a hotărât să se dedice doar acestui sport. Într-o zi însă, când era foarte fericit și transpirat după 10 km în 38 de minute a ajuns într-un punct în care avea de ales: să mai alerge 4 km, ca să ocolească până la următorul pod, sau să treacă înot… A trecut înot până pe partea cealaltă.