Am ratat înfrângerea României în fața Bulgariei că să merg la TNB, în sala Amfiteatru. Locul 3 pe mijloc, numai bine să-i privesc pe actori în ochi. Piesa… a ținut 3 ore. Deranjante aplauzele studenților din sală (am fost cu o invitație de la Unifest) dar actrițele și-au arătat chibzuința câștigată odată cu vârsta. Publicul din păcate prea tânăr pentru această piesă… undeva între câteva sute de tineri de 20-23 de ani erau pierduți și niște bătrânei de 70-80 care nu-și permiteau să râdă. Pierderea memoriei și crizele de „melodramism” par mai puțin amuzante când îți dai seama că ai căutat dimineața 2 ore proteza pusă în paharul de pe noptieră. Mai multe despre piesă puteți găsi ușor. Nu mai spun decât că finalul a fost emoționant. Pe scenă o medie de vârstă de 68 de ani, în public una de 23. Se citeau lacrimi și pe ochii artiștilor dar și pe a unei părți din public. Ciudat e că cei care au rămas cu un sentiment de tristețe au fost domnișoarele (le va trece cel mai târziu la primul orgasm, dar probabil la primul compliment primit pentru fundul/sânii pe care îi posedă) și nu doamnele mult mai în vârstă. Dacă primele se gândeau cu groază că e posibil să ajungă și ele la 70 de ani să fie senile și singure (deși între noi fie vorba cred că ar trebui să-și facă probleme în legătură cu locul unde vor sta odată cu terminarea facultății), iar pe cealaltă parte doamnele cu nepoți erau fericite că nu sunt singure, că au venit cu bărbatul care le e aproape de 50 de ani la teatru.
despre RO-BG, n-ai pierdut nimic. Am văzut întâmplător ultimele 5 minute şi nu mi-a trebuit mai mult.
Mi-e dor şi mie să mai ajung la teatru… :-