Autobuzul pe care îl iau aproape în fiecare zi e de data asta doar un pretext pentru a scrie. Mi-a închis ușile în nas după ce am alergat 50 de metri după el. Probabil că dacă eram o domnișoară pe tocuri mă aștepta să merg agale timp de 100m atâta timp cât dădeam gingaș din bătișuță. Oricum mai bine că nu m-am urcat. Așa am reușit să fac câteva poze la ceața de pe Dâmbovița. (poze mai jos)
oooo, super fain 🙂
cu aparatul minune?? sau …
cea cu podul e super :):)
faine rau!!
prima nu e rea! nu e rea deloc!
eşti mare ^:)^ plecăciune! 😀