Ieri stăteam la birou cu 10 taburi deschise în Firefox încercând să-mi fac tema la SPM. „Scurta istorie privind evolutia arhitecturii pipeline”. Nu eram foarte încântat dar o invitație la Operă rămâne o invitație la Operă. Așa că aseară am fost la concert aniversar KUMM. 10 ani. În timpul ăsta nu cred că am ascultat mai mult de… 2 melodii de ale lor. Mi-ar fi plăcut să spun că voi asculta de acum înainte dar… Concertul a fost OK. Cred. Oricum a meritat să merg din prisma ultimului rând, locul din mijloc, de la Operă. Concertul a durat 3 ore. Noroc că am putut să mai mă ridic din când în când în picioare că dacă nu cred că amorțeam acolo. Foarte incomode scaunele.
La început s-a petrecut un episod ciudat. Am intrat în sală si m-a întâmpinat cineva cu un zâmbet larg. Părea cunoscut chipul. Am salutat. Am schimbat două vorbe, ne-am mai zâmbit o dată și am mers la locul meu. În timpul concertului am mai schimbat câteva priviri. Acasă mi-am dat seama că nu era cine credeam eu că e (deși oricum șansele erau mici) așa că…
:))))))
stii tu de ce 😛
common, vrem continuarea… dacă tot te-ai apucat să povesteşti 😛
Nici o continuare. Acum sunt baiat la casa mea. Am nepot… trebuie sa fiu responsabil 😛