Sarutul de dincolo de sani

Iubirea nu tine de „personalitatea” sfarcurilor, de mărimea sânilor, de felul în care se lasă atinși, de fundul mare sau mic, de buzele groase sau subțiri, nu ține nici măcar din rapiditatea cu care răspunde la întrebarea „Cât e 23×75?”. Cu toate astea „cautand iubirea” ne uităm după sfârcurile ce ies din maieuri, după funduri bombate, după tipe ce tipă la telefon „1720″ (deși știm că 5 în plus sau în minus contează). Ne e frică să căutăm ce vrem pentru că inevitabil vom găsi. Vom ajunge la un suc/bere/pahar de vorbă, si ne vom da seama ca in spatele sanilor se află un suflet; că ochii ăia albaștrii acoperă mai mult decât o privire perversă. Da… inevitabil preferi că buzele să-ți ofere un sărut decât o felație; preferi că restul de 5 să fie zilele până când ea va rosti: „Ca 2 umbre!”, pașii ei spre ușă să-ți învețe papucii de casă mișcările de vals, atingerea pe ceafă să fie mai mult decât un cuțit înfipt, de Ignat, în inima porcului.