Atât de Vineri dupǎ-amiazǎ! Ora 17:40. Toate taskurile îndeplinite. (asta cǎ sunt cu siguranțǎ și managerii mei direcți și indirecți care citesc asta). Dor de mare. Abia aștept sǎ mǎ plimb mâine searǎ cu picioarele din nou prin nisip. Mașinile galbene sar în ochi în multitudinea de mașini negre/albastre/verzi/roșii. Nu am chef nici mǎcar sǎ gândesc sau sǎ scriu.
Da.. mǎ duc din nou la mare. De datǎ asta voi face mult mai puține poze. Voi încerca sǎ mǎ bucur mai mult. de datǎ asta Mamaia. nu știu dacǎ aș fi preferat Vama. Cred cǎ da, dar nu locul e totul.
Mult praf. Multe linii de cod șterse. Furnalele prind viațǎ când soarele bate în geamul din fațǎ.
Nu înțeleg statusuri de genul: „Ai fost singura persoanǎ din viața mea în care am avut încredere și m-ai dezamǎgit!”. No Shit! Care din noi? Din respect mǎcar ceilalți sǎ fie pe invisible.
De ce dacǎ pui o întrebare inocentǎ despre sex ți se spune: „Te-ai schimbat! Ești ca ceilalți! Numai sex vrei?”. Poftim? Ce legǎturǎ au nuvelele lui Dickens cu ciocolata de mere? Și da, împǎrțim o ciocolatǎ amǎruie nu e atât de absurd sǎ spui cǎ-ți plac eseurile lui Sabato! Dar… poate mi se pare doar mie!
E aproape 6!