Încă îmi mai simt obrazul stâng cum arde.
De 5 ani cred că îmi doresc să primesc o palmă. Să-mi confirme cineva faptul că sunt un nesimțit și un nenorocit. Știu asta de la sifonierul în care am ajuns în acea dimineață. Așteptam cu speranță de fiecare dată când dădeam o floare, de fiecare dată când luam pe cineva de mână, de fiecare dată când mâna mea aluneca pe blugi, de fiecare dată când mă delectam cu sâni necunoscuți, de fiecare dată când spuneam: „Nu am chef de tine azi!”. Într-un final a venit… nu are nicio importanță ce am făcut „ca să merit” asta. Important e că am așteptat-o de mult. Și a fost la fel de dulce cum mi-o imaginam.
Mersi!
:-
gelule, am sanse sa vad urmele? mai sunt proaspete? :))))))))))))
kidding 😛
heh.ce dragut.cu chestia asta, cu descrierea asta..cred ca ai reusit sa inmoi cateva inimioare.sa-mi zici peste cateva zile daca am avut dreptate 😉
Sa inmoi cateva inimi? Nu inteleg de ce? Eu nu sunt dragut. Eu sunt nesimtit.
sinceritatea asta excesiva impresioneaza.dar stiai asta deja 😉
Da? Hm… ciudat… eu cand spun ca sunt “nesimtit” o fac doar pt ca sa inteleaga si ea:P. E un fel de : “ti-am zis eu”.
si pe noi chestia asta ne atrage si mai tare.fraiere ne-a lasat Dumnezeu!