Am mers acum 10 minute pana la Spring-ul din Plaza sa-mi iau ceva de mancare. Liftul era jos asa ca… hopa si eu in el. A inceput sa urce: eu si trei domnite… 3 doamne si eu 4.
Domnita 1: “Trebuie sa-mi iau o rochie de seara”.
Domnita 2: “Eu tocmai mi-am luat una de la ????? (nu-mi spunea nimic numele, nu era Carrefour, Cora, House of Art sau Kenvelo). Am dat 40 de milioane pe ea!”.
Domnita 3 da din sprancene. Poate ca nici ea nu intelege ce importanta are pretul.
Domnita 1 cu un zambet ciudat pe fata: “Nu mi-o dai si mie?”.
Domnita 2: “Nu e cine stie ce dar alceva chiar nu am gasit. Am mers si la ???? dar fara 60 de milioane nu ai cum sa te apropii. Oricum nu asta era problema dar nu imi placea nici una si eram si disperata. Defapt nu chiar disperata ca la Rosiorii de Vede puteam merge si in trening”
Am ajuns si la 2. Ma simteam putin ciudat caci cu 2 minute inainte am ajuns si eu intr-un magazin in cautarea unui costum dar am iesit cand am vazut un costum de 14 milioane.
Toata povestea mi-a adus aminte de o calatorie cu trenul cand am impartit compartimentul cu alte 3 domnite; la sfarsitul calatoriei ma simteam la fel de ciudat: au inceput o polemica pe seama Procesul-ui lui Kafka.
cred totuşi că prefer a doua polemică…
io cred ca minteau tzoapele alea de n-ai idee
🙂 Julie, probabil tu stii mai bine 😛 Era putin irelevant daca minteau sau nu 🙂
M-ai pus pe gugalit Procesul lui Kafka, trebuie sa ma mai documentez, dar pana acum am inteles ca e ceva de genul “nu te urca in pom fara sa stii sa inoti ca poate te calca trenu”.