Cele 5 minute au părut a fi mult mai multe… jumătate de oră pe banca verde, înaltă și murdară. Ora 12:34. Noaptea. Așteptam să se întoarcă. Evident că nu a făcut-o. Mă bucur că a avut curajul de a întoarce spatele și de a pleca. Mi-o meritam, la fel ca și palma care mi-a dat-o acum ceva timp.
5 minute de privit cele trei dungi ale stâlpului din trotuar. Pesimiștii ar spune că era o singură dungă albă pe un stâlp roșu. Eu vedeam asfaltul topit. Nu știu dacă știți dar bitumul din asfalt nu trebuie să depășească 3%. Bine de știut pe viitor când începi o polemică despre educația primită de copii acasă. Nu de alta dar niciodată nu știi când apare țiganul cu pepeni în față: „Harbuz la 40 bani kilul!”. Și ce faci? Dai din cei 5%?
Dacă ar fi după mine aș mai fi pus un bec roșu pe stâlp. De ce? 9 e un număr ciudat…
Simteam nevoia sa te “citesc”, adevarat ca poate nu neaparat pe tine, dar intr-un fel tu le zici mai bine. M-am pierdut la cei “5%”, nu trebuiau sa fie “3”? Probabil k n-am inteles nimic, mai citesc odat’ mai tarziu.
Miss.
“nu trebuie sa depaseasca 3%” …dar au depasit… si au ajuns la 5% 🙂
All this percentage stuff is killing me. Presupun că ăsta e un post din categoria «Prietenii ştiu de ce», nu? 🙂