Ora 12:40. Etajul 2 al unui camin ca oricare altul. Îmi îndrept pașii încet spre scări… aștept ca ea să deschidă ușa închisă in urma mea si să vină încet spre mine si să mă surprindă cu un sărut pe ceafă…
Ora 4:30. 1 Ianuarie 2005. Etajul 2 al unui camin ca oricare altul. Îmi întind capul pe pieptul ei fericit.
Ora 3:56. O sâmbătă din 2004. Etajul 2 al unui internat ca oricare alt internat. Deschid ochii în brațele unei fete ca oricare alta și încep să cânt: „I want to know what love is”.
Ora 12:34. O zi din 1992. Etajul 2 al unui spital ca oricare altul. Privesc printre degete cum tânăra din fața mea își ridică bluza în fața medicului. Primii sâni din viața mea.
asta explica tot..nu degeaba cliseul cu “traumele din copilarie” exista.
De ce nu se poate ca macar o data sa citim postul si pur si simplu sa tacem? Asa cum scriam intr-un comentariu anterior, cine este crezut?
etajul 2 20.06.2007 ,te uitai pe fereastra , zambeai:)…oare de ce?
@Aura: nu inteleg… Cine este crezut? La postul anterior avea cel mai mare sens din lume… acum…:-s. Si sper ca prima parte nu era “un atac” la adresa Mikai.
@lorellai Din nou, ma depaseste… 🙂
🙂 nu e un atac, era doar o reflectie de-a mea, poate de aia nici nu are sens :))