Ora 11:20. Piața Victoriei. Câteva mașini scumpe si „smechere” si multi „domnisori” în jurul lor. Unul dintre ei se îndreaptă spre noi si îmi dă mâna. I-o strâng dar întrebarea lui „Nu îmi faci și mie cunoștință cu prietena ta” nu mă face decât să zâmbesc si trecem mai departe.
În spate la Muzeul Antipa. O clădire de birouri în construcție. De dupa „perdeaua” protectoare se aud mulți masculi strigând… doar ei știu ce.
Aceeași stradă. O femeie de 50 de ani, în halat si cu o sticlă de plastic în mână își ridică brațele în jurul nostru si striga: „Mă dor picioarele; mă doare gâtul;nu mă puneți să repet”. Nu am pus-o. Am trecut mai departe.
Vroiam să ajung pe jos până în Regie… pe la 11:40. Trebuia să trec pe la Basarab…. apoi fie pe pasaj și prin zona fără trafic… doar cu țigani… sau pe la Gara de Nord si apoi prin zona doar cu… am luat un taxi. Probabil că sunt eu prea domnicel dar în seara asta Bucureștiul nu mi s-a părut cel mai sigur oraș.
-era mai rau daca te ignora pe tine si zicea “hey pisi, ce faci cu luzarul asta?” =)) tis just an idea, nu esti luzar 😀
-si totusi, nu e buna de portret?
pai deh.. asa e in cartierul “chinezesc”. trebuie sa fii inarmat … cu multa rabdare, sau daca nu .. cu ceva sabii ninja… eu in locul tau ii faceam harakiky :D.
Hehe! Ai ratat tocmai zona cea mai interesanta: Basarabi. 😀 Mi se pare fascinanta mahalaua aia. Colcaie tot timpul de lume dubioasa, la orice zi din lume si din noapta. Duca-se! Dom’ Videanu, ne miscam si noi mai cu talent? Nu-i dam cocs cu demolarile alea? 😀
In alta ordine de idei, am invatat ca in Bucuresti, toata chestia tine de a fi sau nu “omul potrivit la locul potrivit”. In functie de cum de imbraci, cu ce mijloc de transport vii si ce faci intr-un cartier, poti fi considerat unul “de-al casei” sau “un intrus”. Normal ca daca cobor din masina si ma plimb la camasa si pantalon de stofa prin Basarabi sau Crangasi, atrag atentia cui nu trebuie. 😉