“Doamne! O clipa doar! O intreaga clipa de incantare sublima… oare nu e de ajuns chiar si pentru o viata de om?…”
Poate fi ceva mai trist decat sa O gasesti cand e putin prea tarziu… cu cateva secunde dupa ce ea a pus deja “ochi” pe alcineva…
Am inceput cu dimineata apoi am inceput sa citesc ultima noapte… ce-a de-a patra. Mi le aduc aminte si pe primele 3 si pe aceasta… nu am reusit sa citesc mai mult de 2 pagini. Nu stiu de ce… stiam cum se va termina asa ca nu puteam sa-l las pe eroul lui Dostoievski sa viseze prea mult langa Nastenka pentru stiam ca… Asta e frumos la viata: nu stim finalul. Ne putem dedica intreaga fiinta unei iubiri care se va termina curand, crezand ca iubirea va dainui pe veci. Mai trist e insa atunci cand stii ca fericirea ei e in bratele altuia… cand crezi ca (trebuie sa) iubesti pe alcineva.