Stau din nou la BCU și încerc să mă conving să învăț. Nu prea e de mine TS-ul… cum nici CNA-ul n-a fost… de data asta altfel stau lucrurile, cu siguranță nu-mi va fi la fel de ușor să iau o notă de trecere. Noi să fim sănătoși.
Nu am chef nici măcar să citesc… nu știu ce aș putea lua, deși cred că voi căuta niște cărți cu Australia, sau pur și simplu voi sta și mă voi uita la roșul tipei din fața mea ce privește misterios pe sub ochelarii cu ramă neagră în cartea ei de medicină. Am mai văzut-o în urmă cu câteva luni, aceeași privire, eu la fel de pierdut. Recunosc: îmi plac fetele. Îmi place să mă uit la reacția lor când deschid o carte cu poze, să mă uit la forma sânilor (da… am o mică slăbiciune pentru sâni… cred că mi-ar fi imposibil să aleg între a poza o pereche de sâni mici și niște copii care se joacă în Cișmigiu.)
Ieri a fost ziua națională a Australiei și eu nici măcar nu am băut o bere :-s Promit că mă revanșez. Tocmai am răsfoit un ghid complet despre Australia și fascinația mea pentru această țară cu populația României a rămas… oricum mai e mult până departe. Acum să încerc să mai învăț și eu ceva că nu ar strica să iau examenul ăsta.
Imaginează-ți că din totdeauna ți-ai dorit să sari cu parașuta. Că ai petrecut câțiva ani convingându-te că asta vrei să faci și mai ales că nu îți este frică. În 6 luni ai pregătit în cel mai mic detaliu planul saltului, bazându-te pe o ipoteză simplă: în fiecare joi la 10 decolează un avion care îi duce pe cei dornici deasupra unui poligon unde pot sări. Deci problema avionului era rezolvată iar celelalte s-au rezolvat pe parcurs. Ți-ai luat o parașută nouă, ai făcut sute de ore de antrenament, ai stat câteva săptămâni în emoțiile dinaintea saltului și când în cele din urmă mergi într-o marți la aeroport afli cu stupoare că marțea nu zboară avionul cu parașutiști. Ești năruit. Stai cu capul plecat și îți dai seama cât de fraier ești că te-ai gândit că tu poți sări cu parașuta… Totul pare pierdut când te hotărăști să nu mai stai să te întrebi și să te gândești atât de mult timp și văzând un Boeing 747 decolând alergi și te legi de trenul de aterizare, te urci în avion și ajuns la 10.000 m deschizi ușa și sari.
P.S. Just feel like flying
Sari zici?? eu nu zic decat pacat..de ce ? simplu trebuie sa risti cand e de riscat,ti-ai pregatit indelung evenimentul,te-ai pregatit,ai irosit o parte din tine ca sa-ti implinesti visul ,ai invatat sa astepti ..si cum se face de nu mai poti astepta putin…doar putin …drept e ca e o adevarata arta sa stii sa astepti ..dar nu imposibil de invatat:)
PS:e un vis de-al meu sa sar cu parasuta..pana la marele eveniment …daca va fi sa fie ..vreau parapanta 😛