:|

O zi aproape normală. Acum după aproape 2 l de Timișoreana(mai e ceva în halba) și după o zi petrecută pe „câmpul muncii”.

Dimineața am redescoperit o fată cunoscută. O..tipă… care vinde ziare la Răzoare. Fața ei nu exprima nimic. În fiecare dimineață la fel de inexpresivă. Trece printre mașini fără să zică nimic, cu ziarele prinse de pieptul ei cu clame de rufe. Într-o zi o să mă cobor din tramvai pentru a lua un ziar de la ea. Chipul ei mie atât de familiar. Am zis „tipă” dar nu m-ar mira prea tare dacă ar avea 30 de ani și 2 copii care o așteaptă acasă. Cred însă că are 19 ani… oricum chipul ei mi se pare incredibil… e sensul meu de mers până la servici… e un mic motiv de a lua 11 sau 12…

După 7 ore de testat am ajuns la cumpărături… m-a surprins normalitatea. Era Carrefour-ul mult prea gol… am navigat fără probleme printre raioane iar la coadă nu am stat de loc, dând peste o casierița cât se poate de amabilă… chiar am fost puțin șocat de normalitatea discuției cu ea… și de simplitatea situației….

În drumul de întoarcere m-a marcat chipul unui bătrân… Avea un nas foarte mare… niște ochi f mici… părul alb și o chelie destul de proeminentă… buza de sus proeminentă… o pată de var pe obrazul drept… multe pete pe cămașa lui verde cu roșu… în pătrățele mici și roasă de timp…