Insemnari

Despre compromisuri

Filed under: Din viata,Personal — Gelu April 21, 2012 @ 19:23

Eu am fost dintodeauna impotriva compromisurilor. A ajutat faptul ca nu am fost nevoit sa fac unul. Sunt convins ca am tot facut dar nu imi aduc aminte de vreo unul constient deci probabil au fost ceva de genul: “Bine, nu mergem sa vedem filmul pe care as fi vrut eu sa-l vad ci mergem la filmul pe care tu il astepti de cateva saptamani”.

Nu stiu de ce am inceput asa. Nu despre asta vreau sa vorbesc ci de faptul ca am ajuns sa cred ca una din virturile mele e faptul ca tind mereu sa spun: “Asta sunt eu! Nu ai cum sa ma schimbi!”. O spun inconstient, de cele mai multe ori doar o gandesc, a ajuns un reflex. De fiecare data cand intalnesc pe cineva care prefera ceainariile linistite imi spun ca “Nu are cum sa mearga! Eu sunt omul care locuieste in baruri galagioase. Nu pot sa ma schimb!” fara sa ma intreb insa daca prefer localurile pline de fum in care trebuie sa tipi ca sa te faci auzit pentru ca ele sunt o parte foarte importanta din viata mea, sau pur si simplu am ajuns prin diverse conjuncturi sa merg foarte des in astfel de locuri. Uit ca motivul pentru care vreau sa ies cu ea e ca sa pot asculta povestea din spatele ochilor negri si nu ca sa am cu cine intra in grota in care merg de obicei. Asa ajung sa o iau pe ea in acelasi loc ca pe toate dinainte si sa ma chinui juma de seara sa inteleg ce vrea sa spuna, iar daca ea se plange de galagie sa o consider fitoasa si ca nu intelege magia berii la 5 lei sticla. Si oare care e magia? Am ajuns sa cred ca una din calitatile mele, la care nu renunt, e faptul ca sunt un corporatist care bea Azuga la 3.5 lei. Ma intreb acum de ce-as fi mai putin “Gelu” daca m-as bucura de o conversatie placuta la un pahar de vin intr-un loc linistit unde parul ii se asorteaza cu tapetul si ochii nu i se inrosesc de la fumul de tigara.

Probabil ca nu sunt singurul caruia daca i se spune sa nu mai faca un lucru il va face cu mai muta pasiune si mai multa convingere. Ai crede ca doar la copii ar merge trucul cu “Nu ai voie sa mananci Spanac. Iti face rau. Mananca niste ciocolata!”. Acum mi-am dat seama ca una dintre putinele relatii in care nu am flirtrat cu alte tipe a fost cea in care aveam voie sa fac asta. Stiam ca nu o deranjeaza atata timp cat ma intorc la ea dar pur si simplu nu mai avea sens sa incerc sa conving tipele sa danseze cu mine. Uneori nu conteaza atat de mult ce vrei tu ci mai mult ce nu vor altii ca tu sa mai faci. Imi place sa cred ca am trecut de perioada asta a vietii mele.

Si daca totusi e sa vorbim de compromisuri, eu sper in continuare ca nu o sa cred niciodata ca m-am multumit cu un anumit lucru doar pentru ca era mai usor de obtinut. E posibil ca totul sa depinda de modul in care vezi lucrurile. Anul asta imi doresc sa fac un numar de lucruri, unele dintre ele necesita destul de mult timp (cum ar fi maratonul), altele mai putin dar un lucru e aproape cert: nu le pot face pe toate si sa mai am si o viata sociala decenta. In loc sa ma gandesc ca trebuie sa ajung la un compromis nu trebuie decat sa ma intreb ce vreau sa obtin cu adevarat si ce implica asta. Nu ce sacrificii trebuie sa fac ci pur si simplu sa gasesc si sa urmez drumul care ma va duce spre locul in care vreau sa ajung.

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment