Insemnari

Instalatorul

Filed under: Din viata,Personal — Gelu March 1, 2012 @ 17:03

Acum cateva zile mi s-a infundat scurgerea chiuvetei de la bucatarie. Am incercat sa curat sifonul singur dar fara mare succes. Am ajuns intr-un final sa chem un instalator. Eram pregatit sa platesc undeva intre 50 si 100 de lei. Dimineata m-a trezit un nenea cu o sacosa plina de scule. Dupa 15 minute apa se scurgea linistita prin curgerea curatata. Mi-a cerut 30 de lei pentru 15 minute de munca.

O prietena imi povestea ca inainte sa-si cunoasca marea dragoste se culca relativ repede cu tipii care o curtau doar pentru a afla din timp daca tipii erau atat de galanti doar pentru a ajunge in pat sau pentru ca asa simteau ei, daca ii aduceau flori pentru ca le era draga sau pentru ca stiau ca asa cresc sansele unei felatii. A inceput sa faca asta dupa ce se indragostise de doi tipi care odata ajunsi in asternuturi au inceput sa se comporte ca niste nemernici. Era varsta in care sexul conta mai mult decat orice altceva si erai dispus sa oferi multe pentru al obtine.

Intre timp unele lucruri se obtin mult mai usor. In principiu e nevoie doar sa oferi cateva ore de dans, 2 beri si o mangaiere pe spate pentru a nu te trezi singur a doua zi dimineata. Ai fi dispus sa oferi mult mai mult decat atat dar nu ti se cere. Ai vrea sa-ti deschizi sufletul, sa-i mangai mai intai zambetul si apoi clitorisul, sa ii oferi o avalansa de sarutari pe nas inainte sa te ineci cu sfarcul ei, sa faci dragoste cu gamba ei in barul vostru inainte sa o tii in brate pe canapea, dar nu e nevoie. Daca ea vrea din primele clipe sa-ti ofere trupul, ce rost are sa o convingi ca tu tanjesti pentru o clipa de intimitate pura?

Acum doi ani eram in bazarul din Delhi si vroiam sa cumpar niste suveniruri. Dupa 30 de minute in care am cumparat doar cateva esarfe mi-am dat seama ca nu are sens sa negociez. Cele 100 Rupii cerute era mai putin decat as fi dat pe ele in Bucuresti si nu avea sens sa negociez pana la 50 doar pentru ca asa era obiceiul asa ca am inceput sa cumpar suvenirurile cu pretul pe care le cereau prima oara vanzatorii ambulanti. Acestia erau surprinsi, pentru ca oricum vroiau mult mai putin, dar imi multumeau cu un zambet larg crezand ca au resit sa ma fraiereasca. Nu, a fost alegerea mea sa petrec doar 30 de secunde si nu 5 minute sa cumpar un breloc in forma de elefant.

Acum ceva timp o domnisoara, observand ca nu am de gand sa o chem la mine, m-a intrebat ce filme am acasa pentru ca ar vrea sa ne uitam la ceva. I-am zambit si i-am spus ca nu am nimic. Ea a inteles din asta ca nu imi place de ea si ca nu o cred destul de atragatoare ca sa fie a n-a tipa de pe lista cu tipe cu care am facut sex. Eu nu vroiam decat sa platesc ceea ce credeam ca se cade pentru a ma bucura de toata pielea ei.

Instalatorului de dimineata i-am dat 50 de lei. El s-a uitat la mine si m-a intrebat daca nu am mai marut. I-am zis ca nu e nevoie de rest, i-am multumit si i-am urat o zi buna in continuare.

1 Comment »

  1. Adica pana la urma Calinescu avea dreptate: voi barbatii sunteti fascinati de eternul feminin. Cautati Otilii si mistere, desi cereti si luati tangibilul aproape oricand vi se ofera.

    Comment by Andreea — March 2, 2012 @ 12:05

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment