Discard

Niciodata nu am fost in stare sa renunt. Nu ma refer aici neaparat la Mimi, papusa pe care o tin in continuare sub pat desi nu mai am 11 ani de ceva timp, sau la bagajul pe care continui sa-l port cu mine din gara-n gara desi sunt convins ca daca ar fi sa caut ceva util in el nu as gasi decat cel mult o pereche de sosete roase in calcai. Vorbesc de lucruri mai simple. Vorbesc de faptul ca odata ce am ajuns sa-mi formez o idee/obsesie/gand in legatura cu ceva/cineva nu pot sa nu imi impart nebunia cu ceilalti.

Stateam cu mailul in fata si nu eram in stare sa apas pe discard. Stiam ca o persoana care imi este foarte draga va suferi datorita lui dar nu am putut sa nu dau send. Cel mai trist e ca nici macar eu nu credeam in ceea ce scrisesem. Era insa pacat sa irosesc momentele de rautate maxima, nervii consumati si aberatiile debitate. Eu nu sunt sincer. Sunt mai mult decat atat. Sunt naturalist. Spun lucruri pe care nu le cred doar pentru ca la un moment dat mi-au trecut prin minte.

Nu cred ca esti iubirea vietii mele dar doar pentru ca am avut senzatia ca ai vazut si tu aceleasi umbre ca si mine te cer in casatorie. Nu cred ca esti o pacoste si nu regret ca te-am cunoscut dar asta am simtit in momentul in care ai scos televizorul din priza in timpul meciului. Nu te urasc dar pur si simplu nu sunt pregatit sa fiu fericit. Nu, nu mi-ai distrus viata dar nu eram dispus sa tremur din nou ca un pustan de 14 ani. Te iubeam cu toti porii dar nu puteam sa nu ma culc cu pustoaice din club din simplu motiv ca la un moment dat am simtit un inceput de erectie cand i-am simtit fundul atigandu-mi pelvisul.

Nu sunt in stare sa dau discard la nimic chiar daca sunt constient ca ar fi cel mai bun lucru. Sunt construit din toate micile mele obsesii si toti piticii care imi sar pe creer si imi impung nervii cu furcile incinse in flacari.

Ma definesc toti oamenii dragi mie pe care i-am ranit la un moment dat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *