Insemnari

Toate-s vechi…

Filed under: Personal — Gelu October 24, 2011 @ 00:06

Eram acum 10 ani in catunul meu si ma plimbam pe ulite. Am vazut-o si am incetat sa respir. Bruneta, creata, ochi caprui, putin mai copil decat mine (cel putin ca si varsta). Eram atat de mic incat nu stiam cum sa intru de vorba cu fetele. Am urmarit-o timp de 20 de minute in timp ce inima imi exploda. De fiecare data cand se uita spre mine ma faceam ca ma uit in alta parte. Nu eram in stare sa o privesc direct in ochi. Am trecut de cateva ori “intamplator” unul pe langa celalalt dar eu tot nu indrazneam sa o opresc sa-i spun ca nu mai aud nimic in afara batailor. Am vazut la un moment dat o batrana care vindea flori. Am luat un mic buchet de ghiocei si m-am plantat in fata ei: “Eu sunt Gelu!”. “Carmen”. Daca nu aveam 15 ani probabil as fi intrat in stop cardiac in momentul respectiv.

De atunci m-am schimbat. Am cu vreo 20 de kilograme mai mult, am trecut prin n-1 relatii, am devenit “capul gospodariei” (conform recensamantului de pe anul asta), m-am sarutat cu 3*n tipe, am descoperit o multime de locuri frumoase, am facut sex cu 2*n tipe, am inceput sa-mi construiesc o cariera… si totusi…

Acum putin timp mergeam in Cora sa-mi cumpar becuri. Pe trecerea de pietoni am observat o tipa creata, bruneta si cu pistrui. Dupa 2 minute m-am ciocnit din nou de ea la intrarea in Cora. Mi s-a parut ciudat dar mi-am luat cosul si mi-am vazut de becurile mele. Dupa alte 4 minute ne-am intalnit “intamplator” la muntele de mere “Golden”. Asa am si eu mere in casa. O priveam si tremuram. Nu e cea mai mare frumusete pe care ai putea sa o vezi dar avea ceva special. Pieptul imi exploda. Am mers la casa. Am vazut-o la 4 case mai la stanga. Am platit. Am iesit. Am asteptat-o si i-am dat cutia de bomboane pe care i-am luat-o. “Eu sunt Gelu”. Mi-a raspuns ca si cum si ea ar fi asteptat momentul acela de o vesnicie (da, exagerez, dar serios, a fost char foarte intens). Muream cu zile la cei 25 de ani. Nu mai puteam respira.

Ne-am promis acum ceva timp ca nu ne mai vorbim. Fiecare cu viata lui. Cu proiectele lui. Cu sarutarile lui. Cu iubirile lui. Am incercat sa te uit (again, Sandra Brown scrie pe mine). Am incercat sa te diluez cu zeci de sani, o sumedenie de paturi noi, multe conversatii si un numar relativ decent de partide de sex (nu inteleg de ce la recensamant nu era si o intrebare relativa la activitatile sexuale ale fiecaruia. as sti macar daca trebuie sa ma chinui sau sunt deja “over achiever”). M-am bucurat dupa mult timp de partide de sex cu necunoscute, de placerea de a face si a primi Sex Oral (poate sunt eu prea batran dar sincer chiar nu inteleg de ce lumea a inventat 69. De ce atat de multa presiune pe asta? Fie primesti, fie dai. Atat de simplu. De ce sa alegi un BMX cand poti sa ai doua Ferrari? )

Dupa “ceva” timp am schimbat doua replici si gata. Au disparut toate. E ca si cum ai fi vrut sa muti Pietrele Craiului cu un furtun cu apa (la un moment dat chiar ma pricepeam la metafore. s-a dus dracului tot). Nu ma repet dar intelegi ce vreau sa spun. Nu mai respiram pentru ca sangele era folosit pentru a oxigena altceva (Hint, Hint: <3). Trebuie sa o iau de la capat. Lasa, sunt convins ca o sa te uit. Ca o sa pot respira normal in preajma ta. 

 

(P.S. Sunt prea ametit ca sa recitesc si sunt convins ca sunt o mie de greseli dar simt nevoia sa public acuum)

2 Comments »

  1. şi noi nu prea putem uita.
    (Să ştii că greşeli nu prea sunt, bine asta cu să intru de vorbă/în vorbă cu fetele, nu se pune, tot o vorbă e :))
    Când vrei să uiţi pe cineva, nu prea poţi. Chiar şi faptul că-ţi propui să uiţi pe cineva, te face să te gândeşti la persoana respectivă.

    (şi, apropo de imagini, misterul nu l-am dezlegat, dar văd că acum e un asfinţit…)

    Comment by Zvârluga — December 7, 2011 @ 13:50

  2. (acu, lebede! măi, mi-e şi frică să mai dau click)

    Comment by Zvârluga — December 7, 2011 @ 13:52

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment