Insemnari

E aproape miezul noptii si ma indrept spre casa. Dimineata ajung in Bucurestiul din care ies atat de rar. Mini vacanta pe care am petrecut-o “acasa” m-a facut sa-mi dau seama ca locul acela nu mai e “acasa”. E pur si simplu locul in care Basescu sparge oua in Vinerea mare, locul in care Paraul Himor se varsa in Moldova, locul in care am invatat sa iubesc, locul in care vin de sarbatori, locul in care stau multi oameni foarte dragi mie, locul in care… dar cam atat. Acasa e undeva departe… Acasa e mult zgomot, acasa nu sunt magnolii inflorite, nu sunt paduri in fata geamului, acasa nu exista nepoti…. acasa sunt oamenii pe care ii sun cand am nevoie de un umar, sunt oamenii care imi suporta glumele dupa 4 Timisoreana, sunt lifturile care se lasa asteptate, acasa sunt iubirile de-un anotimp, sunt cutiile de prezervative aruncate pe muntele de peste stricat, acasa sunt barurile in care incep sa iubesc, sunt aeroporturile din care plec si in care ma intorc, acasa e gara in care ma intorc mirosind a scoici… Acasa e acolo unde ma trezesc in bratele ei…