Insemnari

Am ratat infrangerea Romaniei in fata Bulgariei ca sa merg la TNB, in sala Amfiteatru. Locul 3 pe mijloc, numai bine sa-i privesc pe actori in ochi. Piesa… a tinut 3 ore. Deranjante apaluzele studentilor din sala (am fost cu o invitatie de la Unifest) dar actritele si-au aratat chibzuinta castigata odata cu varsta. Publicul din pacate prea tanar pentru aceasta piesa… undeva intre cateva sute de tineri de 20-23 de ani erau pierduti si niste batranei de 70-80 care nu-si permiteau sa rada. Pierderea memoriei si crizele de "melodramism" par mai putin amuzante cand iti dai seama ca ai cautat dimineata 2 ore proteza pusa in paharul de pe noptiera. Mai multe despre piesa puteti gasi usor. Nu mai spun decat ca finalul a fost emotionant. Pe scena o medie de varsta de 68 de ani, in public una de 23. Se citeau lacrimi si pe ochii artistilor dar si pe a unei parti din public. Ciudat e ca cei care au ramas cu un sentiment de tristete au fost domnisoarele (le va trece cel mai tarziu la primul orgasm, dar probabil la primul compliment primit pentru fundul/sanii pe care ii poseda) si nu doamnele mult mai in varsta. Daca primele se gandeau cu groaza ca e posibil sa ajunga si ele la 70 de ani sa fie senile si singure (desi intre noi fie vorba cred ca ar trebui sa-si faca probleme in legatura cu locul unde vor sta odata cu terminarea facultatii), iar pe cealalta parte doamnele cu nepoti erau fericite ca nu sunt singure, ca au venit cu barbatul care le e aproape de 50 de ani la teatru.