Insemnari

Un Hoit

Filed under: Poems — Gelu August 20, 2007 @ 15:27

O, suflete-aminteşte- i priveliştea murdară
Ce-atât de mult cândva ne-a umilit
În diminea a-aceea cu molcom cer de vară ;
Un hoit scârbos pe un prundiş zvârlit,

Îşi desfăcea asemeni unei femei obscene
Picioarele şi, puhav de venin,
Nepăsător şi cinic, îşi deschidea alene
Rânjitul pântec de miasme plin.

Putreziciunea asta se răsfăţa la soare
Care-o cocea adânc şi liniştit
Vrând parcă să întoarc Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar însutit

 

Şi cerul privea hoitul superb cum se desfată
Îmbobocind asemeni unei flori …
Simţind că te înăbuşi, ai şovăit deoadată
Din pricina puternicei duhori.

 

Din putrezitul pântec pe care muşte grase
Zburau greoi cu zumzete-ascuţite
Curgeau oştiri de larve ca nişte bale groase
De-a lungu-acestor zdrenţe-nsufleţite.

 

Cu legănări de valuri şi sfârâit de foale,
Zvâcnind şi opintindu-se din greu
Părea că trupul iar şi, umflat de-un suflu moale,
Trăieşte înmulţindu-se mereu.

 

Şi-această lume-ntr-una vuia cântând ciudat
Ca vântul sau ca apa curg toare
Sau un grăunte care, necontenit mişcat,
Se-nvârte ritmic în vânturătoare.

 

Aproape ştearsă, forma acum nu mai era
Decât un vis, o schi ce tânjeşte
Pe pânza şi pe care artistul o reia
Şi doar din amintire o sfârşeşte.

 

Charles-Pierre Baudelaire

3 Comments »

  1. ah si stateam cu sulfetul la gura crezand ca e scrisa de tine

    Comment by Mihai — August 20, 2007 @ 17:39

  2. e geniala poezia asta….k multe altele scrise de el…imbinarea frumosului cu uratul intr-un mod in care at kn citesti te trec furnicaturi pe spate….

    Comment by Andra — January 15, 2008 @ 23:35

  3. Descriptivitate ce uimeste intr-un mod nemaintalnit, de a imbina grotescul si frumosul (filosofia esteticului)intr-o complexa linie de randuri ce ii reprezinta si identifica perfect: “el si ea” ! I Love It!

    Comment by Loredana — November 21, 2010 @ 18:45

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment