Dimineata de sesiune

Încă 2 examene și scap și de sesiunea asta. (măcar de-aș scăpa atât de ușor și de tusea asta seacă)
Acum e 8:43. În mod normal, când am de mers la serviciu, și mă trezesc la 8:20-8:30 aș vrea să mai dorm, dar într-un mod bizar și atunci când nu am de mers la birou sau la vreun laborator mă trezesc la aceeași oră și deschid calculatorul să citesc bloguri apărute peste noapte…

Pe 14 februarie am ultimul examen. Va fi o zi frumoasă pentru mine chiar dacă nu voi face cadou o inimă mare de pluș sau un cățel uriaș (dar niciodată să nu zici niciodată!). Apropo de „Valentines”, zilele astea mă gândeam că e deprimant să fii singur în această perioadă. Să te fi despărțit doar de câteva săptămâni de cineva după o relație de 4 ani și să ajungi în Carrefour printre mii de inimi uriașe, ursuleți care strigă „I love you”, cățeii cu inimi cu „Te iubesc” in botic, seturi de cani „care se completeaza”. Nu m-aș mira dacă rata sinuciderilor ar crește în perioada asta.

Am ajuns, nu mă întrebați de ce, la Sala Dalles la târgul de cadouri pentru îndrăgostiți. Cadouri clasice… mult prea multe inimi. E imposibil să găsești lucruri care nu sunt „lame” și pe care să nu scrie lucruri fără valoare. „Te iubesc draga mea”. „No Shit dragule, așa cum și cățelul iubește noul Pedigree?”. Oricum, printre toate lucrurile mult prea dulci am văzut și un stand „aparte”. Pentru tipii care la văzul atâtor inimioare le venea să fugă în munți, sau să se înroleze în legiunea străină, era și un stand cu echipament militar (și nu numai). Puteai să-ți iei uniformă, cuțit de vânătoare, bastoane telescopice, spray paralizant, ceasuri care îți indică altitudinea și presiunea , și multe altele… din fericire nu erau nici roz și nici cu inimioare.