Acum 2 zile, după ce m-am hotărât să nu învăț la MS am fost si mi-am facut un cadou pe care il vreau de 10 ani cred… În acest timp am tot sperat că voi primi cartea asta, mai ales ca nu am făcut un secret din faptul ca mi-o doresc. Cred ca am mai zis de ea… e cartea mea de căpătâi care am citit-o de 3-4 ori până acum, de fiecare dată fiind împrumutată. E vorba de „Tunelul – Ernesto Sabato”.
Am citit-o prima oară într-o noapte în care eram într-o tabără si toți ceilalți erau la discotecă, in timp ce eu am ramas sa citesc cartea asta ce mi s-a parut geniala. Acum nu mai mi se pare atât de „tare” dar oricum a avut un impact destul de mare asupra mea; cred că e comparabil cu cel al cartii pe care o mai răsfoiesc si acum, „De veghe in lanul de secara – Salinger”. Despre ce e vorba in „Tunelul”? Ce ar putea impresiona un puști de 12 ani mai mult decat o crima din dragoste? O crimă făcută pentru ca o femeie iese dintr-o casa in timp ce trenul „lui” trece pe lângă. Acum am citit începând cu ultimele capitole… 🙂 Încep să înțeleg.
tunelul e o carte foarte buna. iti recomand si despre eroi si morminte tot de sabato
de veghe in lanul de secara nu mi-a placut absolut deloc. cred ca sunt un caz unic.
Nu cred ca esti un caz unic. Iti place sau nu in functie daca te regasesti sau nu. Eu m-am regasit.
da, cred ca ai dreptata. nu cred ca m-am regasit in tunelul, dar in mod sigur trebuie sa ai sau sa vrei niste experiente similare. ceea ce nu a fost cazul.
prima oara cand am citit de veghe in lanul de secara a fost un chin. abia a doua oara am inteles what was the point.
Nici mie nu mi-a placut “De veghe in lanul de secara”