Acum ceva timp s-a născut în mine un fel de repulsie pentru cărțile SF. Zilele astea dupa ce am citit un post de-a lui Alex Brie mi-am pus și eu Down and Out pe telefon și am început să „răsfoiesc” cartea în drum spre serviciu. Nu vreau să povestesc prea multe despre stilul de viață descris în carte ci doar de faptul că oamenii erau (vor fi 😀 ) practic nemuritori. Atunci când „mureau” nu făceau decât un restore la un backup anterior și asta a fost „învierea”.
Pe mine m-a luat prin surprindere:
„I was more than a century old, but there was still a kind of magic in having my arm around the warm, fine shoulders of a girl by moonlight, hidden from the hustle of the cleaning teams by the turnstiles, breathing the warm, moist air.”
Mi-am adus aminte inevitabil de „Povestea târfelor mele triste” și de cei 90 de ani în care el nu a făcut niciodată sex fără să plătească pentru acesta și de impactul pe care l-a avut în imaginația mea imaginea bătrânului de 90 de ani lângă virgina de 14 ani. Nu vreau să vorbesc despre faptul că „sexul e consolarea care-ți mai rămâne atunci când nu-ți ajunge dragostea” ci mă întreb doar cum e posibil că după 3000 de dimineți în care cineva se trezește în brațele tale să te mai bucure mirosul pielii ei și să vrei să-i săruți firele de păr.
Vroiam să spun „om trăi și om vedea” dar… nu mai e mult până la 50 de ani…
Incearca seria “Dune” si “Jocul lui Ender” ca SF-uri faine, daca n-ai citit deja. Dune, cel putin, e o intreaga civilizatie.
In ceea ce priveste experienta Marquez, hmm … e fain cand mirosul pielii celuilalt iti da senzatia de acasa oriunde si oricum ai fi.
Exista o gramada de carti Sf bune (recunosc sunt si tone de carti absolut proaste), recomand cu caldura Frank Herbert (Seria “Dune” e intradevar foarte faina, dupa cum a zis si Andreea, dar nici celelate nu sunt rele), Isaac Asimov (seriile “Fundatia” si “Robotii”, desi sunt foarte multe carti si s-ar putea la un moment dat sa ai senzatia ca e intreaga epopee antica), iar daca vrei ceva mai “profund” Arthur C. Clarke si Stanislaw Lem.-I’m a SF addict.
Daca nu sunt indiscreta, ce anume ti-a provocat repulsia fata de cartile SF?
Sunt convins ca e o chestie preconceputa dar… prefer cartile care vorbesc in 200 de pagini de ceva ce poate fi descris intr-un rand, gen: “Am intalnit-o in avionul care ducea la Londra si m-am indragostit de ea” si la care pot sa zic: “Coaie, asta am simtit si eu!” decat carti care sa-mi descrie in 2000 de pagini o lume complet noua. Dupa cum ziceam… imi dau cu parerea fara sa fi citit alceva decat Jules Verne acum 10-12 ani.
Ca sa te citez, intre noi fie vorba eu am mai citit doar inca vreo 2 SF-uri in afara de cele sus mentionate. Prefer cartile in care ma pot identifica la sange cu cel putin un personaj 🙂