Despre o bere

Nu e vorba despre „o” bere neapărat… au fost multe astfel de beri, care în momentul respectiv erau „acea” bere pe care nu o voi uita niciodată. Nu vă așteptați să fie vorba de „prima bere cu tata” (sincer nu știu când am băut-o) sau astfel de „clișee”. E vorba de „o bere” pur și simplu…

Prima bere pe care o țin minte e de acum 8-9 ani. Sunt convins că am băut și înainte dar prima pe care o țin minte e un Ciuc Brun (nu se mai face, nu-i așa?) băut după un meci de baschet. L-am băut cu tipul care mă învăța baschet. M-am amețit destul de tare. Sentimentul a fost grozav. M-am hotărât că berea mea preferată e Ciuc Brun. Nu știam de ce, poate doar datorită senzației pe care o asociam cu acea bere.

A urmat o perioadă în care ieșeam cu colegii mei de birou liceu în care ei beau Timișoreana și eu insistaem că berea mea preferată e Ciucul Negru. La un moment dat, nu știu de ce, probabil nu mai aveam decât 10.500 de lei în buzunar, mi-am luat și eu Timișoreana. Asta se întâmpla acum 8 ani… cred că a fost dragoste la prima vedere… 10.500/12.500 sticla pe terasa din centru…

De atunci cred că majoritatea poveștilor mele legate de bere sunt legate de Timișoreana. E poate doar o obsesie dar… mă definește… am băut-o în Budapesta, New Delhi, pe Bucegi, pe Rarău, în Vama, în Timișoara… și mai ales în Argentin și Piranha… (evident, și acum am o Timis lângă mine)

Totuși nimic nu se compară cu o bere (a se citi Timis) în drum spre mare… sau cu o bere pe malul mării… cu o cutie desfăcută când răsare soarele la stâlp… cu primul „Noroc” cu tipa cu care crezi că o să fii „forever and ever”…

Sincer, dacă ar fi să aleg între sex și bere aș alege…