Mi-e rușine să scriu… versuri, „bloguri”, orice… nu e demn de un „automatist”… e nevoie de momente în care simt că vegetez: cursu de DCE, de Fizică, nopți ca astea în care la ora 3 mi-e somn dar nu vreau să dorm…
Turn înălțat din speranțe spre ceruri
Încearcă s-ajungă cu vârful la sori,
Să poată simți cărămida că-i parte din lume!
Un trup născut ca să moară mărunt
Cetate de vânturi aflată pe câmpuri pustii
Se pierde-n răscruci cu toate că luptă
Cu săbii tocite-n răni mereu sângerânde!
Un suflet creat ca să moară de tânăr!
Gol de simțire-n infinit cenușiu
Adună și macină-ntruna siroaie de unde,
Păstrează nimicul, aruncă restu-n neant!
O minte creată ca să moară pustie!
Un trup născut ca să moară mărunt,
Un suflet creat ca să moară de tânăr,
O minte creată ca să moară pustie,
Un om născut ca să moară-n tăcere!