Azi m-a lovit stresul cumpărăturilor de Valentine’s… nu aveam nicio idee genială, nu aveam de ales decât dintre rafturile din Carrefour și Brico așa că două ore m-am tot învârtit în căutarea cadoului ideal: între raftul cu plusuri (jucării :D), lenjerie, lumânări, papetărie (:-?), ciocolată… În cele din urmă am avut noroc și când eram gata să cedez a apărut de nicăieri cadoul ideal, pe care îl așteptam fără să știu! A trebuit să aștept ca cineva să-l pună la loc și am năvălit pe el și direct la casă, că nu cumva să… Și totuși, parcă niciodată nu a fost atâta de greu!
Țin minte că acum mulți ani mă pregăteam cu câteva zile înainte! Era mare sărbătoare pt noi, că clasă cu 8 ore de engleză pe săptămână sărbătoream toate sărbătorile astea importate (Halloween, Valentine’s) și era fain! Mă chinuiam să fac cât mai multe felicitări personalizate: tăiam, lipeam, coloram cu rujul mamei, scriam frumos, doar doar… dar niciodată nu a ieșit nimic :)! Entuziasmul murea când era vorba și de primit felicitări cu „Will you be my Valentine” pentru că… 🙁 Asta e… primeam cele mai puține, de fapt erau doi colegi care primeau cel puțin la fel de puține ca și mine! Asta e… Mai am pe acasă totuși vreo câteva rătăcite și care îmi erau adresate! Anii au trecut și am început și eu să fac cuceriri, cu toate astea primul meu cadou de Valentine’s a fost acum un an pentru că tot timpul am fost singur de ziua îndrăgostiților… Și totuși anul trecut nu am fost atât de stresat, mi-am pregătit cadoul din timp (cu 40 de zile înainte)…
Și totuși de ce azi și zilele trecute a fost atât de mare îmbulzeala la „produsele de sezon”? Valentine’s ziua vânzătorilor de dulciuri, plusuri, felicitări, parfumuri, lenjerie, vibratoare, pernuțe în formă de inimă sau un pretext numai bun de a-ți arăta iubirea?
P.S. Era să uit, ce am primit eu: „Ana: i miss you!!!!!!!!!!!!!” după 5 minute după ce am făcut schimb de dovezi de iubire…