Azi am încercat să fiu eficient… așa că acum sunt de peste o oră într-o pauză prelungită pentru că nu știu ce știu deci nici ceea ce nu știu. Trebuia să mă trezesc la 8… la 9 am ieșit din cameră: destinația BCU! M-am înconjurat de cărți, cursuri, seminarii, laboratoare și am sperat că astfel o să atrag inspirația spre mine. Nu prea mi-a surâs norocul, oricum mi-am îndurat setea de cunoaștere (și mai ales frica, că o să pic) timp de vreo 7 ore… Am luat și câteva pauze… în una dintre ele m-am grăbit să termin de mâncat căci tipele de lângă mi-au făcut o poftă nebună de Ionesco, absurdul discuției lor m-a făcut să-i văd cu alți ochi pe Domnul și Doamna Martin. O mironosiță îi povestea celeilalte tipe, bucureșteancă, despre cum a fost când s-au văzut părinții ei cu ai prietenului și că după o anumită perioadă inevitabil împrumuți din personalitatea celuilalt (contopindu-se într-o singură Umbră aș completa eu) și că… încerca să-și acopere cu un val de virtute virginitatea după 4 ani de când sunt împreună…
Pe lângă cartea de Algebră Liniară, Calcul Matriceal și Metode Numerice Aplicate a apărut și Cântăreața Cheală… încă din primele pagini mi-am dat seama că ceapa pe care am pus-o ieri în omletă a stat prea adânc în pământ: la o adâncime de 4 cm, când cu toții știm că pentru a conține cât mai multă vitamina C sunt necesari cel puțin 5 cm… mai puțină vitamină pentru mine…
„-Ce ciudat, bizar, straniu! Atunci, doamnă, locuim în aceeași cameră și dormim în același pat, stimată doamnă. Poate că acolo ne-am întâlnit! -Ce ciudat și ce coincidență! Tot ce se poate, acolo ne-am întâlnit, și poate chiar și noaptea trecută. Dar nu-mi aduc aminte, stimate domn” Da… câți dintre noi nu s-au trezit la un moment dat cu aceleași replici pe buze, sau credeți că peste 10 ani, nu ne vom trezi într-o dimineață și ne vom uita la soția/soțul/amantul/amanta și îl/o vom întreba: „Who the fuck are you?!?!?!”
Important e însă că apoi, să-i spunem și noi: „Hai să uităm dragă tot ce nu s-a întâmplat între noi și, acum că ne-am regăsit, să-ncercăm să nu ne mai pierdem și să trăim la fel ca până acum” Da… multă sticlă pisată… așa vom ajunge și noi să naștem idei mari la examene mici. Problema rămâne cum o să ne spună ideile: mama sau tata? Eu mă simt prea băiat ca să fiu mama, și prea mic ca să fiu Tata… așa că renunț la sticlă și presăr picături de albastru căci sunt convins că guturaiul îi atacă pe toți la un moment dat, indiferent dacă îți ții sau nu cămașa în pantaloni, indiferent dacă ai șosete sau pur și simplu doar un fir răzleț pe obraz răsărit dintr-o aluniță independentă!
bafta la examen:d
tot ce pot sa zic este ca sunt si nu prea sunt de acord cu ce ai scris…nu trebuie sa capeti ceva din pers celuilalt dupa un timp, adik cred k se intampla asta doar dk va potriviti perfect, oricum timpul e mare si trebuie sa iti doresti mult din ce are celalalt…in fond de ce iei ceva de la cineva pt k iti place, tu nu ai si crezi k e folositor(si nu cred k valabil doar pt personalitate), ori in cazul pers e mai complicat putin.
apoi….de ce sa ajungi un strain pt cel de langa tine…eu zic k se intampla doar dk nu esti sincer cu ce simti tu si faci un pas doar pt k iti e folositor sau ti se pare bine la un mom dat…
nush…am o viziune ceva mai optimista asupra perpectivei