Fuga de DCE

Acum aproape o oră am tras o concluzie aproape dureroasă: trebuie să mă apuc să învăț la DCE, că cele 26 de cursuri nu-s o joacă… Dar… evident că prefer să fac orice altceva, să merg în Carrefour sau să scriu bloguri. Pe drumul meu spre sticla de vin și kilogramul de roșii am trecut pe lângă trei domnițe. Una mai domniță ca cealaltă… Una aveva fundul chiar drăguț, alta însă a început să vorbească: „Auzi fa, iar a trecut ăla de anul 1 pe lângă mine și s-a uitat la mine ca la mașini străine. De parcă ar aveva ăla față de mine! ” Yep… la unele nasuri nu ajungi decât cu greu, și atunci doar să-ți dai seama ce jos te afli… Mi-a adus aminte, Dumnezeu știe de ce, de o replică din Wicker Park(pe care l-am revăzut ieri, după ce acum ceva zile am văzut și L’Appartement, filmul după care a fost făcut). „When you see something from afar, you develop a fantasy. But when you see it up close, 9 times out of 10, you wish you hadn’t.” Sunt convins că ăla de anul 1 ar fi fost printre aia 9…

Am ajuns în cele din urmă și la semaforul de la Grozăvești. Cu 2 secunde înainte să pornească mașinile se trezește un șmecher să treacă urlând cât îl ținea gura la prietenul lui mai puțin adaptat :„Hai ba încoace”, apoi ajuns pe partea cealaltă după un sprint sănătos:„Ba prostul familie, hai mă încoace că doar nu stai după ăștia” Cel de pe partea mea zâmbea… Ar fi vrut să fie și el ca amicul lui cel tare de gură și îmbrăcat după ultima modă, un tricou f mulat și cu diverse inscrisuri argintii (SEX KING), blugi mai mult rupți și adidași strălucitori cu talpa cât se poate de mare firmă, ca să se vadă de cât mai departe ce pui de zmeu e el! Inevitabil o să ajungă să aibă și o mașină, așa că nu mai pare atât de ciudată nebunia din traficul capitalei.

Micul nostru pui de șmecher(care probabil e chelner la Pui de Urs) mi-a adus aminte de unul la fel de cool ca și el, dar care adoptase un stil vestimentar. El alesese pantofi din piele de crocodil cu botul întors, aceiași blugi dar un tricou puțin mai serios. Era într-un 601, mai vechi dar la fel de aglomerat ca acela de ieri, și la podul Cotroceni se urcă lângă el o tipă îmbrăcată la 4 ace. Aveva o fustă scurtă și un sacou impecabil, machiată aproape perfect și mirosind foarte bine. Aveva în plus și o geantă de piele în mână. Semăna oarecum cu blonda de la drept. După ce tipul nostru, mare macho-man, a încercat să o cucerească cu o replică la care i se părea imposibil că cineva să refuze („Auzi, ce-ar fi să-mi dai numărul tău de telefon ca să ne întâlnim mai încolo la una mică!”), s-a simțit ofensat în orgoliul lui de bărbat fatal. Așa că… „Auzi tu… ai ieșit pe traseu și acum nici nu bagi lumea în seamă. Câte **** a trebuit să sugi ca să îți permiți sacoul ăsta”. Tipa a coborât la Kiss FM, schițând doar un zâmbet de compasiune pentru micul nostru complexat…

Acestea fiind spuse, eu ar trebui să mă întorc la DCE-ul de toate zilele…