Ordinary Day

E ora 17:00. Într-o zi normală ziua nici nu ar fi început… Dar până acum s-au întâmplat destul de multe lucruri dar nici un lucru care să surprindă/șocheze/deranjeze.. adică nimic despre care aș fi putut scrie în mod normal. Nu m-am trezit mai prost sau mai bine dispus ca de obicei; nu am prins un 601 aglomerat; nu am văzut maneliști sau derbedei prin autobuz; nu am fost tratat cu ignoranță la BCU; nu am dat nas în nas cu birocrația sistemului medical; nu am dat peste o doctoriță care să mă facă să mă întreb ce se va întâmpla cu sistemul nostru sanitar; nu am văzut aurolaci prin parc; nu am asistat la nici o ceartă între controlorul RATB și vreun călător; nu am avut parte de un nou refuz la o invitație venită pe nepusă masă; nu mi-a fost silă să învăț; nu am fost prea afectat de vederea EI împreună cu el; nu am avut de-a face cu un prof „acru și sever”…

Atâta timp cât nici una dintre toate astea nu s-a întâmplat nu cred că aș avea ce povesti… așa că o seară bună și eu sper că-mi găsesc loc într-un autobuz ca să termin de citit cartea lui Cărtărescu (am descoperit plăcerea cititului „între oameni”)